Psihologia din spatele bolii

Pacienții cu cancer care se bucură de o viață socială bogată s-au dovedit a face față mai bine bolii în comparație cu pacienții care nu se bucură de foarte multă susținere din partea celor din jur. Membrii familiei - și în special partenerii de viață - sunt cunoscuți a fi cea mai importantă sursă de sprijin social pentru pacienții care se confruntă cu o boală gravă. Lupta cu cancerului implică multe emoții care afectează rezultatele percepute atât ale pacienților, cât și ale celor apropiați. Alături de sentimentele de depresie și anxietate, furia este o emoție des întâlnită în ajustarea la diagnosticul de cancer. Pierderile suferite și alte consecințele negative ale bolii pot duce la mânie atât la pacienți, cât și la membrii familiei. Din această perspectivă, pare plauzibil faptul că diferitele moduri de manipulare a furiei ar putea fi factori importanți pentru modificarea atmosferei într-un cadru familial dat și că este un factor care modifică modul în care individul face față bolii.

Interesul principal în tratamentul cancerului s-a concentrat asupra îmbunătățirii răspunsului la tratament și, în final, asupra supraviețuirii. Cu toate acestea, bunăstarea emoțională și psihologică a unui pacient cu cancer nu este abordată foarte des. Există o nevoie nesatisfăcută de a înțelege mai bine stresul emoțional asociat diagnosticului și tratamentului cancerului. În cazul cancerului, „supraviețuirea” se concentrează pe sănătatea și viața unei persoane cu cancer, post-tratament și până la sfârșitul vieții. Supraviețuirea cuprinde problemele fizice, psihosociale si economice ale cancerului, dincolo de fazele de diagnostic si tratament. Aceasta include diferite probleme legate de capacitatea de a primi asistență medicală și tratament, efectele mai puțin plăcute ale tratamentului, posibilitatea reapariției cancerului și calitatea vieții. Membrii familiei, prietenii și îngrijitorii sunt de asemenea considerați ca parte a experienței de supraviețuire. În semn de recunoaștere a

Conform Societății Americane de Cancer(2003) cancerul de prostată este acum principalul tip de cancer diagnosticat la bărbați și este a doua cauză principală a mortalității la bărbați. Mai mult, se preconizează că 1 din 10 bărbați va dezvolta cancer de prostată în timpul vieții sale, numărul fiind în creștere. Vestea bună este că șansele de supraviețuire sunt din ce în ce mai promițătoare. De exemplu, mai puțin de 20% dintre acești bărbați se preconizează că vor muri din cauza bolii iar 93% vor supraviețui cel puțin 5 ani post-diagnostic, fapt care arată cât este de importantă calitatea vieții pentru acest grup. Atât diagnosticul, cât și tratamentul cancerului de prostată sunt extrem de invazive, iar această boală generează depresie și anxietate pentru individul diagnosticat cu cancer de prostată dar și pentru familia lui. În plus, în urma tratamentului poate apărea incontinența și impotența. Din acest motiv, este necesară identificarea factorilor psihosociali care duc la îmbunătăți

Insomnia este o problemă frecventă la pacientele cu cancer de sân și s-a dovedit că are o serie de corelații și consecințe psihologice și medicale. În mod obișnuit, insomnia este tratată farmacologic, însă rezultatele mai recente ale unor studii clinice controlate aleatorii susțin și încurajează utilizarea terapiilor cognitiv-comportamentale. Abordările psihoterapeutice pentru insomnie par a fi deosebit de potrivite pentru a fi utilizate în cazul pacientelor cu cancer de sân, deoarece nu împovărează pacientele cu tratamente farmacologice suplimentare și pentru că vizează ameliorarea simptomelor specifice, cum ar fi oboseala, lipsa energiei, etc. Femeile cu cancer de sân sunt predispuse la perturbări de somn sau chiar insomnie din diferite motive, printre care se numără creșterea frecvenței și severității gândurilor disfuncționale legate de boală, depresia sau anxietatea. Insomnia se definește drept dificultatea dea a iniția sau menține somnul, sau prin somn neodihnitor. Durează cel p

Ce este anxietatea? Asociația Americană de Psihologie (APA) definește anxietatea drept „o emoție caracterizată prin sentimente de tensiune, îngrijorare și schimbări fizice precum tensiunea arterială crescută”. Cunoașterea diferenței dintre sentimentele normale de anxietate și o tulburare de anxietate care necesită îngrijiri medicale poate ajuta o persoană să identifice și să trateze afecțiunea. Anxietatea este atunci când suntem în parc și ne gândim că un străin va sări din spatele unui tufiș sau se va apropia de noi și ne va face rău. Această anxietate nu este rezultatul unei amenințări cunoscute sau specifice. Mai degrabă provine din interpretarea pe care mintea noastră o dă pericolelor posibile care pot apărea imediat. Anxietatea este adesea însoțită de multe senzații somatice (fizice) neplăcute. Unele dintre cele mai frecvente simptome fizice de anxietate includ: Dureri de cap Durere și tensiune musculară Tulburări de somn Dureri în piept Țiuit în urechi Transpira

Psihoterapia de grup special concepută pentru persoanele cu cancer poate fi cea mai puternică intervenție psihosocială disponibilă pentru majoritatea pacienților. Dincolo de sfera terapiei individuale, terapia de grup poate aborda problemele majore ale bolnavilor de cancer, obținând suportul emoțional al persoanelor cu experiențe similare și folosind experiențele altora pentru a amortiza frica de necunoscut. Cu toate acestea, dincolo de eficacitatea sa, terapia de grup este, de asemenea, extrem de eficientă în timp și din punct de vedere al costurilor. În ceea ce privește costurile directe, nu s-a constatat că terapia de grup pentru pacienții cu cancer reduce semnificativ costurile de utilizare a asistenței medicale. Această abordare terapeutică este asociată cu îmbunătățirea calității vieții pacientului, contribuie la îmbunătățirea stării de spirit, performanței la locul de muncă și ajută la construirea de relații sănătoase cu cei din jur. Terapia de grup în familie Grupurile d

Scleroza multiplă (SM) este o tulburare progresivă demielinizantă inflamatorie a sistemului nervos central care este din ce în ce mai des diagnosticată la copii și adolescenți. Această constatare vine cu preocupări privind opțiunile terapeutice existente și impactul bolii asupra rezultatelor legate de sănătate ale adolescenților cu SM. Această lucrare prezintă informații despre   strategiile de gestionare relevante pentru populația pediatrică SM, prezintă o imagine de ansamblu asupra epidemiologiei și a istoriei naturale a MS cu debut precoce, include detalii   despre tratamentele MS disponibile în prezent, inclusiv medicamente în timpul recidivelor acute și terapii imunomodulatoare pe termen lung, subliniază problemele de adaptare cu privire la SM, inclusiv provocările cu care se confruntă în mod unic adolescenții. De asemenea, ne-am orientat și asupra calitatății vieții și consecințele psihosociale, a relațiilor familiale – deosebit de importante pentru o tranziție normală a ad

Ce este diabetul? Diabetul este una dintre cele mai răspândite boli ale secolului XXI, cu un număr de cazuri în continuă creștere la nivel mondial. Organismul unei persoane bolnave de diabet nu poate utiliza zahărul (glucidele) din alimente, din cauza secreției de insulină, aceasta fiind fie inexistentă, fie la un nivel foarte ridicat. Exista 2 tipuri de diabet: diabet zaharat de tip 1 (insulino-dependent) și diabet zaharat de tip 2. Diabetul zaharat de tip 1 apare atunci când sistemul imunitar începe să distrugă celulele beta din pancreas. Celulele beta produc în mod normal insulina de care are nevoie organismul pentru a metaboliza glucidele (zaharurile) din alimentele consumate. În lipsa acestor celule, respectiv a producției de insulină, se instaleaza diabetul zaharat de tip 1. Uneori, pancreasul este afectat de o boală sau o leziune, ceea ce ,de asemenea, are ca efect distrugerea celulelor beta. În acest caz nu sistemul imunitar e vinovat, ci avem de-a face cu o altă afe

Deşi în literatură întâlnim o gamă largă d e informaţii privind efectele aşteptărilor, nu este clar până la ce nivel putem asocia speranţele indivizilor cu aşteptarile lor. Până în momentul de faţă, nu ştim cu certitudine dacă aceste două constructe sunt separate( 3 ). În literatură, "speranța" a fost adesea gândită ca o așteptare idealistă. Cu toate acestea, clasificarea speranței drept un tip de așteptare este problematică. Deși atât speranțele cât și așteptările sunt cogniții orientate spre viitor, așteptările sunt distincte în măsura în care acestea sunt evaluarea bazată pe probabilitate a celor mai multe dintre cele mai probabile rezultate, în timp ce speranțele reprezintă o evaluare a celor mai de dorit - dar nu neapărat cele mai probabile - rezultate(2). Rolul factorilor cognitivi(adică așteptările) în învățare (de ex., Tolman & Honzik, 1931) și producerea unui comportament (Rotter, 1954) au fost mult timp recunoscute, dar impactul unor astfel de