Ce este diabetul?
Diabetul este una dintre cele mai răspândite boli ale secolului XXI, cu un
număr de cazuri în continuă creștere la nivel mondial. Organismul unei persoane
bolnave de diabet nu poate utiliza zahărul (glucidele) din alimente, din cauza
secreției de insulină, aceasta fiind fie inexistentă, fie la un nivel foarte
ridicat. Exista 2
tipuri de diabet: diabet zaharat de tip 1 (insulino-dependent) și diabet
zaharat de tip 2. Diabetul zaharat de tip 1 apare atunci când sistemul imunitar
începe să distrugă celulele beta din pancreas. Celulele beta produc în mod
normal insulina de care are nevoie organismul pentru a metaboliza glucidele
(zaharurile) din alimentele consumate. În lipsa acestor celule, respectiv a producției
de insulină, se instaleaza diabetul zaharat de tip 1. Uneori, pancreasul este
afectat de o boală sau o leziune, ceea ce ,de asemenea, are ca efect
distrugerea celulelor beta. În acest caz nu sistemul imunitar e vinovat, ci
avem de-a face cu o altă afecțiune, numita diabet secundar, similar ca simptome
cu diabetul de tip 1. Simptomele clinice ale diabetului nu apar până când nu au
fost distruse 80% până la 90% din celulele beta ale pancreasului.
Patogeneză .Epidemiologie.
Simptomatologie
Diabetul zaharat de tip 1
reprezintă doar 5-10% din toate cazurile de diabet zaharat; cu toate acestea,
incidența acestuia continuă să crească la nivel mondial și are implicații grave
pe termen scurt și lung. Tulburarea are o componentă genetică puternică, moștenit
în principal prin complexul HLA, dar factorii care declanșează apariția bolii
clinice rămân în mare parte necunoscuți. Managementul diabetului de tip 1 este
cel mai bine întreprins în contextul unei echipe multidisciplinare de sănătate
și necesită o atenție continuă pentru multe aspecte, inclusiv administrarea de
insulină, monitorizarea glicemiei și screening-ul pentru afecțiunile comorbide
și complicațiile care vin odată cu diagnosticul de diabet. Noile abordări de
tratament au facilitat îmbunătățirea rezultatelor atât în ceea ce privește
controlul glicemic, reducându-se riscul apariției complicațiilor. Epidemiologia diabetului de tip 1 a fost
raportată în multe țări, predominant la copii mai mici de 15-18 ani. Multe
observații importante provin din registre: în primul rând, incidența la nivel
mondial a crescut cu aproximativ 2-5% pe an.
Printre simptome întâlnim:
urinare frecventă – observabilă mai ales pe timp de noapte (rinichii încearcă
să elimine excesul de glucoză din sânge, pentru asta elimină mai multă apă și
deci mai multa urină); senzație permanentă de sete (corpul se deshidratează din
cauza urinării frecvente); scădere în greutate; creșterea senzației de foame;
senzație persistent de oboseală; uscăciunea gurii: stări de greață și vărsături;
dureri abdominale; vedere neclară; halena; înfectii frecvente ale pielii,
vaginale sau ale tractului urinar. Simptomele
de diabet zaharat tip 1 se dezvoltă, de obicei, rapid, în câteva zile sau
săptămâni, și sunt cauzate de hiperglicemie. La inceput, simptomele pot fi
trecute cu vederea sau confundate cu o altă boală, cum ar fi gripa.
Diabetul este un factor de risc pentru tulburările psihiatrice în
adolescență. În comparație cu adolescenții fără diabet sau cu alte afecțiuni
cronice, adolescenții cu diabet zaharat au un risc de trei ori mai mare de
dezvoltare a tulburărilor psihice, cu rate de până la 33%. Această
comorbiditate crescută este asociată în primul rând cu incidența depresiei
majore (-27,5%) și a tulburării de anxietate generalizată (18,4%). Mai
mult, numărul de adolescenți cu diabet
zaharat cu idei suicidare după debutul bolii este unul alarmant. Deși rata de
ideație suicidară s-a dovedit a fi mai mare decât era de așteptat (26,4%),
numărul de tentative de suicid este de numai 4,4%, scorurile fiind asemănătoare
cu cele privind populația generală a adolescenților. În plus, adolescenții care
au cetoacidoză diabetică recurentă pot avea mai multe șanse de a avea tulburări
psihice, în special anxietate și depresie, decât cei fără spitalizare recurentă.
Aceste studii evidențiază faptul că boala psihiatrică este o complicație gravă
a diabetului zaharat și este adesea asociată cu un control și o adaptare slabă
a metabolismului. Astfel, este dezirabil un screening regulat.
Diabetul de tip I
poate crea o barieră între adolescenți și familiile lor. Îngrijorările legate
de boală pot duce la hipervigilanța
părinților și pot crea conflicte suplimentare cu adolescenții. Cadrul de
reziliență a familiei dezvoltat de Froma Walsh, co-fondator și co-director al
Centrului de Sănătate Familială din Chicago, poate fi aplicat populației
pediatrice diagnosticată cu diabet de tip I și poate servi drept ghid pentru
vizarea și consolidarea proceselor-cheie care vor încuraja adaptarea optimă a
adolescenților. Potrivit lui Walsh, procesele-cheie ale rezilienței familiei se
concentrează pe: 1) sistemul de credințe care include înțelesul adversității,
având o perspectivă pozitivă, plus dezvoltarea transcendenței și
spiritualității, 2) modelul organizatoric, oferind flexibilitate, conexiune,
resurse sociale și economice, și 3) strategia de comunicare, cu accent pe claritate,
expresie emoțională deschisă și rezolvarea problemelor colaborative. Folosind
abordarea conceptuală a lui Walsh, clinicienii ar putea ajuta adolescenții și
familiile lor să dobândească o perspectivă asupra experienței bolii, să
conștientizeze punctele forte și vulnerabilitățile fiecărui membru al familiei
și nevoile emergente ale dezvoltării adolescenților și recunoașterea
convingerilor familiale cheie care explică natura bolii și relațiile cu
profesioniștii din domeniul sănătății. Trebuie să fie furnizate informații despre
boală și despre așteptările realiste privind beneficiile potențiale ale
terapiilor. Efectele secundare ale tratamentului trebuie explicate în mod clar
împreună cu strategiile de management adecvate. Resursele financiare, inclusiv finanțarea
terapiilor, ar trebui oferite indiferent de statutul de angajat al părinților
sau de veniturile familiei.
Adolescența
este o perioadă de schimbări biologice rapide, însoțită de o maturizare fizică,
cognitivă și emoțională. Adolescenții se străduiesc să-și găsească propria
identitate, separată de familiile lor. Multe dintre simtomele diabetului pot
interfera cu dorința adolescentului de a-și asigura independența și statutul de
individ egal cu cei din jur. Presiunea la care este expus poate genera
conflicte puternice. În acest grup de vârstă, există oricum o luptă pentru
independență față de părinți și față de alți adulți, care se manifestă adesea
ca o nerespectare a regimul de diabet și tot ce presupune acesta. În timp ce adolescenții
pot îndeplini sarcinile de gestionare a diabetului zaharat, ei încă au nevoie
de ajutor în luarea deciziilor privind ajustările de insulină. Studiile arată
că adolescenții ai căror părinți se implică în îndrumarea și supravegherea
tratamentul au un control metabolic mai bun decât adolescenții care nu sunt
supravegheați sau îndrumați de către părinți. Astfel, continuarea implicării
părinților în mod corespunzător, cu gestiune partajată, este asociată cu un
control îmbunătățit. Provocarea constă în găsirea gradului de implicare
parentală, care este confortabil pentru toți cei implicați, fără a risca să se
deterioreze controlul glicemic datorită supra-sau sub-implicării. O astfel de
implicare în managementul diabetului în această etapă de dezvoltare poate
afecta relața părinte-adolescent. Conflictul parental-copil a fost asociat cu
rezultate diabetice mai slabe în mai multe studii. Pe măsură ce copilul crește,
trebuie responsabilizat gradual și în ceea ce privește administrarea
tratamentului.
Bibliografie
orientativă
Sochett E,
Daneman D. Early diabetes-related complications in children and adolescents
with type 1 diabetes. Implications for screening and intervention.Endocrinol
Metab Clin North Am. 1999 Dec;28(4):865-8
Daneman D,
Frank M. Defining quality of care for children and adolescents with type 1
diabetes. Acta Paediatr Suppl. 1998 Oct;425:11-9. Review.
Follansbee
DS: Assuming responsibility for diabetes management: what age? what
price? Diabetes Educ 15:347–353, 1989
Goldston
DB, Kovacs M, Ho VY, Parrone PL, Stiffler L: Suicidal ideation and suicide
attempts among youth with insulin-dependent diabetes mellitus. J Am
Acad Child Adolesc Psych 33:240–246, 1994
Kovacs M,
Goldston D, Obrosky DS, Bonar LK: Psychiatric disorders in youths with IDDM:
rates and risk factors. Diabetes Care 20:36–44, 1997
Daneman
D. Type one diabetes. Lancet. 2006 Mar
11;367(9513):847-58
http://viatacudiabet.ro
M-am căsătorit cu dragul meu soț în ultimii 12 ani fără să rămân însărcinată, iar fibromul a fost problema. Am luat diferite medicamente prescrise, dar nu am putut să le vindec, dar soțul meu era atât de încrezător în mine și mă tot încuraja că într-o zi cineva mă va numi mamă. nu s-a odihnit căutând o soluție de la diferiți medici, tot ce au putut vedea a fost o intervenție chirurgicală și mi-a fost frică de asta, o prietenă din cabinetul meu mi-a prezentat doctorul DAWN ACUNA, ea a spus că Dawn acuna a ajutat-o când avea tubul blocat și a ajutat-o și ea. multe dintre prietenele ei să conceapă,
RăspundețiȘtergereI-am scris imediat pe Whatsapp, mi-a promis ca ma ajuta dupa ce i-am explicat totul, mi-a dat niste instructiuni care am facut totul perfect conform instructiunilor, la 3 saptamani dupa tot am fost la spital si doctorul mi-a confirmat sarcina in 1 saptamana dar chiar acum am copilul meu frumos.
*Dacă vrei să tratezi infertilitatea.
*Daca vrei sa ramai insarcinata rapid.
*Dacă vrei să-ți întorci iubitul.
*Dacă vrei o căsătorie pașnică.
*Dacă doriți să tratați boala canceroasă.
Și mulți alții îl contactează pe Dr dawn acuna pe Whatsapp:+2348032246310
E-mail: dawnacuna314@gmail.com