Interesul principal în tratamentul cancerului s-a concentrat asupra îmbunătățirii răspunsului la tratament și, în final, asupra supraviețuirii. Cu toate acestea, bunăstarea emoțională și psihologică a unui pacient cu cancer nu este abordată foarte des. Există o nevoie nesatisfăcută de a înțelege mai bine stresul emoțional asociat diagnosticului și tratamentului cancerului. În cazul cancerului, „supraviețuirea” se concentrează pe sănătatea și viața unei persoane cu cancer, post-tratament și până la sfârșitul vieții. Supraviețuirea cuprinde problemele fizice, psihosociale si economice ale cancerului, dincolo de fazele de diagnostic si tratament. Aceasta include diferite probleme legate de capacitatea de a primi asistență medicală și tratament, efectele mai puțin plăcute ale tratamentului, posibilitatea reapariției cancerului și calitatea vieții. Membrii familiei, prietenii și îngrijitorii sunt de asemenea considerați ca parte a experienței de supraviețuire.
În semn de recunoaștere a faptului că supraviețuitorii de cancer au un stres psiho-social unic, Institutul Național al Cancerului a creat Oficiul pentru Supraviețuirea Cancerului în 1996 cu marea misiune de a minimaliza sau stabiliza efectele adverse în timpul tratamentului cancerului. Mai târziu, în 2002, panoul Conferinței Institutelor Naționale de Sănătate a emis o declarație privind durerea, depresia și simptomele de oboseală la pacienții cu cancer. Poate cel mai important lucru subliniat a fost acela că îngrijitorii ar trebui să-și îmbunătățească strategiile de tratament pentru a aborda convingerile comune că aceste simptome sunt o parte din experiența cancerului și că toleranța este un lucru așteptat de la pacienți. Grupul a recomandat, de asemenea, instrumente de evaluare scurte pentru a evalua subiecții și a valida rezultatele printr-un management adecvat. Ultima declarație a Task Force pentru Serviciile Preventive din SUA (USPSTF) din 2016 a recomandat screeningul pentru depresie în populația adultă generală, indiferent de factorii de risc. Concluzia s-a bazat pe studii care au arătat că depresia este o cauză principală a dizabilității la populația de peste 15 ani. Recomandările lor s-au bazat pe faptul că beneficiile programelor de screening sunt suficient de eficiente pentru a depăși daunele dacă sunt asociate cu programe intervenționale adecvate. Screeningul depresiei se realizează prin Chestionarul de sănătate al pacientului și Scala de anxietate și depresie la adulți.
Depresia, care variază de la ușoară la severă, este cel mai frecvent simptom psihologic în rândul persoanelor cu cancer. Depresia la pacienții cu cancer potențează distresul emoțional, scade calitatea vieții și împiedică respectarea întocmai a tratamentului medical. Mai exact, depresia a fost asociată cu răspunsul imun afectat și cu supraviețuirea mai slabă la pacienții cu cancer. Diverse studii au descoperit că intervențiile psihoterapeutice sunt eficiente în reducerea simptomelor depresiei, care la rândul lor ar putea afecta evoluția și mortalitatea bolii.
Rata suicidului asociată cancerului este aproape dublă față de populația generală. Riscul de suicid este cel mai mare în rândul pacienților cu cancer pulmonar, în special pacienții mai în vârstă, pacienții văduvi, bărbații și pacienții cu caracteristici tumorale nefavorabile. Este important să identificăm acești pacienți cu risc ridicat pentru a oferi o evaluare psihologică, sprijin și consiliere corespunzătoare pentru a reduce riscul de suicid. În plus față de importanța înțelegerii pacienților cu privire la modalitățile de diagnosticare și tratament a cancerului, promovarea comunicării familiale combinată cu încurajarea autodeterminării și aderența la tratament pot atenua riscul de sinucidere.
În ciuda progreselor în direcția tratamentului, există vulnerabilități și lipsuri în îngrijire care pot contribui la moartea prin sinucidere la pacienții cu cancer. Studiile arată că majoritatea sinuciderilor apar în termen de 7 zile de la ultima vizită medicală, multe dintre ele în termen de o zi. Există studii epidemiologice limitate care surprind relația dintre moarte prin sinucidere și ultima vizită la medic. Pacienții pot avea un risc mai mare de suicid în termen de 7 zile de la externare, în special în primele 24 de ore.
Studiile indică faptul că pacienții care au un istoric de depresie și anxietate sunt mai vulnerabili la ideație suicidară și/sau sinucidere. De asememea, tentativele anterioare de suicid sunt considerate un predictor clinic relevant al comportamentului suicidar.
Atunci când există mai puțin sprijin din partea familiei, pacienții pot adesea să se considere o povară pentru propria familie. Cu toate acestea, în anumite cazuri, chiar și atunci când familia este foarte implicată, pacienții se consideră vinovați de suferința celor dragi.
Un alt factor de risc major care poate duce la sinucidere este prezența durerii. În toate aceste situații, rolul profesioniștilor este de a acționa rapid și a lua măsuri care să îndepărteze ideația suicidară, de a preveni tentativele de suicid și de a crește calitatea vieții pacientului.
Bibliografie orientativă:
Rahouma M, Kamel M, Nasar A, et al. Among all cancers, lung cancer appears to put patients at greatest suicide risk. Am J Respir Crit Care Med. 2017;195.
Aboumrad, M., Shiner, B., Riblet, N., Mills, P. D., & Watts, B. V. (2018). Factors contributing to cancer‐related suicide: A study of root‐cause analysis reports. Psycho‐Oncology.
În semn de recunoaștere a faptului că supraviețuitorii de cancer au un stres psiho-social unic, Institutul Național al Cancerului a creat Oficiul pentru Supraviețuirea Cancerului în 1996 cu marea misiune de a minimaliza sau stabiliza efectele adverse în timpul tratamentului cancerului. Mai târziu, în 2002, panoul Conferinței Institutelor Naționale de Sănătate a emis o declarație privind durerea, depresia și simptomele de oboseală la pacienții cu cancer. Poate cel mai important lucru subliniat a fost acela că îngrijitorii ar trebui să-și îmbunătățească strategiile de tratament pentru a aborda convingerile comune că aceste simptome sunt o parte din experiența cancerului și că toleranța este un lucru așteptat de la pacienți. Grupul a recomandat, de asemenea, instrumente de evaluare scurte pentru a evalua subiecții și a valida rezultatele printr-un management adecvat. Ultima declarație a Task Force pentru Serviciile Preventive din SUA (USPSTF) din 2016 a recomandat screeningul pentru depresie în populația adultă generală, indiferent de factorii de risc. Concluzia s-a bazat pe studii care au arătat că depresia este o cauză principală a dizabilității la populația de peste 15 ani. Recomandările lor s-au bazat pe faptul că beneficiile programelor de screening sunt suficient de eficiente pentru a depăși daunele dacă sunt asociate cu programe intervenționale adecvate. Screeningul depresiei se realizează prin Chestionarul de sănătate al pacientului și Scala de anxietate și depresie la adulți.
Depresia, care variază de la ușoară la severă, este cel mai frecvent simptom psihologic în rândul persoanelor cu cancer. Depresia la pacienții cu cancer potențează distresul emoțional, scade calitatea vieții și împiedică respectarea întocmai a tratamentului medical. Mai exact, depresia a fost asociată cu răspunsul imun afectat și cu supraviețuirea mai slabă la pacienții cu cancer. Diverse studii au descoperit că intervențiile psihoterapeutice sunt eficiente în reducerea simptomelor depresiei, care la rândul lor ar putea afecta evoluția și mortalitatea bolii.
Rata suicidului asociată cancerului este aproape dublă față de populația generală. Riscul de suicid este cel mai mare în rândul pacienților cu cancer pulmonar, în special pacienții mai în vârstă, pacienții văduvi, bărbații și pacienții cu caracteristici tumorale nefavorabile. Este important să identificăm acești pacienți cu risc ridicat pentru a oferi o evaluare psihologică, sprijin și consiliere corespunzătoare pentru a reduce riscul de suicid. În plus față de importanța înțelegerii pacienților cu privire la modalitățile de diagnosticare și tratament a cancerului, promovarea comunicării familiale combinată cu încurajarea autodeterminării și aderența la tratament pot atenua riscul de sinucidere.
În ciuda progreselor în direcția tratamentului, există vulnerabilități și lipsuri în îngrijire care pot contribui la moartea prin sinucidere la pacienții cu cancer. Studiile arată că majoritatea sinuciderilor apar în termen de 7 zile de la ultima vizită medicală, multe dintre ele în termen de o zi. Există studii epidemiologice limitate care surprind relația dintre moarte prin sinucidere și ultima vizită la medic. Pacienții pot avea un risc mai mare de suicid în termen de 7 zile de la externare, în special în primele 24 de ore.
Studiile indică faptul că pacienții care au un istoric de depresie și anxietate sunt mai vulnerabili la ideație suicidară și/sau sinucidere. De asememea, tentativele anterioare de suicid sunt considerate un predictor clinic relevant al comportamentului suicidar.
Atunci când există mai puțin sprijin din partea familiei, pacienții pot adesea să se considere o povară pentru propria familie. Cu toate acestea, în anumite cazuri, chiar și atunci când familia este foarte implicată, pacienții se consideră vinovați de suferința celor dragi.
Un alt factor de risc major care poate duce la sinucidere este prezența durerii. În toate aceste situații, rolul profesioniștilor este de a acționa rapid și a lua măsuri care să îndepărteze ideația suicidară, de a preveni tentativele de suicid și de a crește calitatea vieții pacientului.
Bibliografie orientativă:
Rahouma M, Kamel M, Nasar A, et al. Among all cancers, lung cancer appears to put patients at greatest suicide risk. Am J Respir Crit Care Med. 2017;195.
Aboumrad, M., Shiner, B., Riblet, N., Mills, P. D., & Watts, B. V. (2018). Factors contributing to cancer‐related suicide: A study of root‐cause analysis reports. Psycho‐Oncology.
Barrera I and Spiegel D (2014) Review of psychotherapeutic interventions on depression in cancer patients and their impact on disease progression Int Rev Psychiatry 26 31–43
Ahn MH, Park S, and Lee HB, et al (2015) Suicide in cancer patients within the first year of diagnosis Psychooncology 24 601–607
M-am căsătorit cu dragul meu soț în ultimii 12 ani fără să rămân însărcinată, iar fibromul a fost problema. Am luat diferite medicamente prescrise, dar nu am putut să le vindec, dar soțul meu era atât de încrezător în mine și mă tot încuraja că într-o zi cineva mă va numi mamă. nu s-a odihnit căutând o soluție de la diferiți medici, tot ce au putut vedea a fost o intervenție chirurgicală și mi-a fost frică de asta, o prietenă din cabinetul meu mi-a prezentat doctorul DAWN ACUNA, ea a spus că Dawn acuna a ajutat-o când avea tubul blocat și a ajutat-o și ea. multe dintre prietenele ei să conceapă,
RăspundețiȘtergereI-am scris imediat pe Whatsapp, mi-a promis ca ma ajuta dupa ce i-am explicat totul, mi-a dat niste instructiuni care am facut totul perfect conform instructiunilor, la 3 saptamani dupa tot am fost la spital si doctorul mi-a confirmat sarcina in 1 saptamana dar chiar acum am copilul meu frumos.
*Dacă vrei să tratezi infertilitatea.
*Daca vrei sa ramai insarcinata rapid.
*Dacă vrei să-ți întorci iubitul.
*Dacă vrei o căsătorie pașnică.
*Dacă doriți să tratați boala canceroasă.
Și mulți alții îl contactează pe Dr dawn acuna pe Whatsapp:+2348032246310
E-mail: dawnacuna314@gmail.com