Deşi în
literatură întâlnim o gamă largă de informaţii privind efectele aşteptărilor, nu este clar până la ce nivel
putem asocia speranţele indivizilor cu aşteptarile lor. Până în momentul de
faţă, nu ştim cu certitudine dacă aceste două constructe sunt separate(3). În literatură, "speranța" a fost adesea gândită ca o așteptare
idealistă. Cu toate acestea, clasificarea speranței drept un tip de așteptare
este problematică. Deși atât speranțele cât și așteptările sunt cogniții
orientate spre viitor, așteptările sunt distincte în măsura în care acestea
sunt evaluarea bazată pe probabilitate a celor mai multe dintre cele mai
probabile rezultate, în timp ce speranțele reprezintă o evaluare a celor mai de
dorit - dar nu neapărat cele mai probabile - rezultate(2).
Rolul factorilor
cognitivi(adică așteptările) în învățare (de ex., Tolman & Honzik, 1931) și
producerea unui comportament (Rotter, 1954) au fost mult timp recunoscute, dar
impactul unor astfel de factori cognitivi asupra rezultatelor involuntare se
află întru-un prag incipient de dezvoltare. Kirsch (1985) a fost probabil
primul care a teoretizat explicit relațiile dintre ceea ce așteaptă indivizii
și experiențele lor cu răspunsuri aparent automate. El a exprimat astfel de
convingeri în ceea ce privește rezultatele involuntare, așteptările, și a
presupus în mod explicit că așteptările sunt: suficient de suficiente pentru
a determina rezultate non volitive care nu sunt mediate de alte variabile
psihologice; şi confirmarea de sine în timp aparent automat. Din acel moment,
literatura a crescut pentru a sprijini rolul puternic al așteptărilor ca
mecanism psihologic de producere a rezultatelor non volitive în trei domenii de
cercetare: (1) efectele placebo (Montgomery & Kirsch, 1996, 1997, Price,
Milling, Kirsch, Duff, Montgomery și Nicholls, 1999); (2) efectele propunerii
hipnotice (Montgomery, Weltz, Seltz, & Bovbjerg, 2002; Schoenberger,
Kirsch, Gearan, Montgomery, & Pastyrnak, 1997); şi (3) efectele agenților
farmacologici (Kirsch & Rasadino, 1993, Lansky & Wilson, 1981,
Montgomery & Bovbjerg 2000, Montgomery et al., 1998, Roscoe, Hickok,
Morrow, 2000). Dovezile suplimentare au sugerat că așteptările influențează
rapoartele de memorie, percepția durerii, răspunsurile la psihoterapie,
excitația sexuală, răspunsurile astmatice și starea de spirit (Kirsch, 1999).
În ciuda acestei creșteri a literaturii care studiază efectele puternice ale
așteptărilor într-o varietate de contexte, se știu puține lucruri despre
componentele construcției. În mod specific, nu se știe dacă speranțele
indivizilor sunt asociate cu așteptările lor. Determinarea relațiilor dintre
aceste două construcții este un prim pas necesar de făcut înainte de a explora
contribuțiile relative ale speranțelor și așteptărilor la rezultatele non
volitive. (3)
Distincția între
speranța ca o așteptare sau ca o dorință devine deosebit de importantă atunci
când se poate spune că o speranță este "realistă" şi în funcție de ce
criterii. Există o dezbatere continuă despre importanța speranțelor
"realiste" și a rolului profesioniștilor din domeniul sănătății în
încurajarea speranțelor "realiste" (Simpson 2004, Beste 2005).
Noțiunea de speranță "realistă" se referă la speranța ca şi
aşteptare, în timp ce speranţa "nerealistă" ilustrează speranța ca şi
dorință. Totuși, există o serie de aspecte care fac dificilă evaluarea naturii
speranței în acest fel. În primul rând, oamenii pot avea opinii diferite despre
faptul că ceea ce speră este "realist" sau nu. (Davison și colab.,
1991). În al doilea rând, personalul medical nu are neapărat cunoștințe de
specialitate cu privire la aşteptările pe care le are, daca sunt realiste sau
nu. (Hatt 1998). În al treilea rând, personalul medical poate fi reticent în a
informa pacienții in predicţiile lor folosind termeni ambiguu iar pacienții pot
fi rezistenți la "auzirea" informațiilor care le sunt furnizate. (The
et al 2000).
Speranţa vs
aşteptarea şi starea de sănătate
Există o
literatură considerabilă concentrată asupra
conceptului de speranță în raport cu experiența de boală și starea de
sănătate (Morse & Doberneck 1995, Cutliffe 1997, Kylma &
Vehvilainen-Julkunen 1997, Penrod & Morse 1997, Lohne 2001, Cutliffe &
Herth 2002, Simpson 2004). Speranța a fost identificată fie ca fiind
generalizată sau particularizată. Speranța generalizată poate fi văzută ca o
stare care dă sens vieţii și protejează împotriva disperării. În contrast,
speranța particularizată se referă la rezultate specifice, care sunt de multe
ori legate de un anumit nivel de recuperare după o afecțiune (DuFault &
Martoocchio 1985, Lohne 2001) (4).
Speranța
este considerată a fi un fenomen uman universal care este esențial pentru a
depăși experienţele dificile și a favoriza rezistența. În contextul asistenței
medicale occidentale, speranța este privită ca fiind corelată pozitiv cu
sănătatea și bunăstarea, iar puterea voinței și determinării sunt văzute ca
având potențialul de a modifica experiența bolii. Cercetarea care examinează sănătatea
și psihologia pozitivă a constatat că speranța, atunci când este în combinație
cu expresia emoțională, este legată de incidente reduse de suferință
emoțională și de oboseală. În ceea ce privește copingul, speranța poate
permite pacienților și familiilor lor să suporte tratamente medicale riguroase
și să se implice activ în reabilitare și recuperare(2).
Studii recente
sugerează și rolul culturii în modelarea speranței și a aşteptărilor. De
exemplu, Chang (1996) a constatat că așteptările generalizate de optimism și
pesimism sunt diferite la americanii asiatici faţă de americanii caucazieni.
Astfel, este posibil ca anumite măsuri ale așteptărilor și speranțelor(ca cele
utilizate în Studiul lui Montgomery et al.) pot fi, de asemenea, afectate de
diferențele culturale. Românii, de exemplu, s-au dovedit a fi diferiți de
americanii caucazieni pe o varietate de variabile psihologice (adică,
aspirație, bunăstare) care reflectă indicatorii specifici culturii (Frost &
Frost, 2000). Aceste variabile pot fi corelate cu distincția
speranței-așteptare pentru rezultatele non voliționale(1).
Experiența anterioară poate
juca, de asemenea, un rol în capacitatea indivizilor de a face diferenţa între
speranțe şi așteptările de răspuns. Cercetările au indicat că experiența
anterioară în contextul situațiilor specifice este un determinant puternic al
așteptărilor în ambele experimente (Montgomery Et al., 1997) și setări clinice
(Montgomery & Bovbjerg, 2000). (3)
Speranțele de răspuns pentru
rezultatele non voliționale pot fi dependente mai degrabă de trăsăturile
individuale decât de factorii situaționali. Adică așteptările indivizilor și
speranțele lor ar putea fi determinate de gradul de optimism sau pesimism al
acestora. Este rezonabil să sugerăm că persoanele care sunt mai optimiste au
aşteptări mai pozitive şi speranţe mai mari decât persoanele care tind să fie
pesimiste, care se așteaptă la rezultate mai negative și au speranţe mai
puţine(Snyder et al., 2001). În plus, indivizii care sunt supuși suprimării,
definită ca o dorință conștientă de a suprima gândurile (Wegner & Zanakos,
1994), ar putea avea un scor mărit la elementele privind așteptarea pentru
rezultate rele. Această ipoteză se bazează pe cercetări anterioare care sugerează
că un stimulent duce la mai multe consecințe negative asupra persoanelor care
tind să suprime(Wegner & Smart, 1997). (3)
Cercetarea calitativă empirică
privind boala și recuperarea nu distinge între conceptul de speranță ca şi
dorinţă şi speranţă ca şi aşteptare. Indivizii pot avea atât așteptări, cât și
speranţe, diferenţa dintre acestea având o valoare potenţială uriaşă în
îmbunătățirea asistenței medicale, tehnicilor folosite în psihologia clinică şi
practica viitoarelor investigații şi descoperiri.
Diferenţa
dintre speranţe şi aşteptări este o problemă actuală şi este subiectul multor
cercetări aflate în desfăşurare. Momentul în care aceste două concepte vor fi
definite, atât psihologia cât şi medicina vor avea de câştigat. Atât timp cât
un specialist nu poate, sau nu ştie să informeze într-o manieră obiectivă(şi
care nu lasă loc de interpretări) pacientul cu privire la diagnosticul său,
indiferent că vorbim de psihologi sau medici, pacientul riscă să cadă în
extreme: există posibilitatea să-şi facă aşteptări prea mari şi care nu sunt
justificate de starea de sănătate pe care o are periclitându-şi astfel singur
vindecarea prin ignorarea gravităţii faptului, ori poate risca să dezvolte
tipuri de compotamente dezadaptative care împreună cu boala înrăutăţesc
considerabil sau chiar anulează procesul de vindecare.
Bibliografie orientativă
- Daniel David, Guy H. Montgomery, Rosana
Stan,Terry DiLorenzo, Joel Erblich (2003). Discrimination between hopes
and expectancies for nonvolitional outcomes: psychological phenomenon or
artifact?. Personality and Individual Differences 36 (2004) 1945–1952
- Karen K. Leung BA (Hons), James L. Silvius
MD, FRCPC,_ Nicholas Pimlott MD, CCFP, PhD, William Dalziel MD, FRCPC and
Neil Drummond PhD. (2009). Why health expectations and hopes are
different: the development of a conceptual model. Health Expectations, 12,
pp.347–360
- Montgomery, G. H., David, D., DiLorenzo,
T., & Erblich, J. (2003). Is hoping the same as expecting?
Discrimination between hopes and response expectancies for nonvolitional
outcomes. Personality and Individual Differences, 35, 399–409
- Rose Wiles, Cheryl Cott & Barbara E.
Gibson (2008). Hope, expectations and recovery from illness: a narrative synthesis
of qualitative research. Journal compilation 2008 Blackwell Publishing
Ltd, 564-573
M-am căsătorit cu dragul meu soț în ultimii 12 ani fără să rămân însărcinată, iar fibromul a fost problema. Am luat diferite medicamente prescrise, dar nu am putut să le vindec, dar soțul meu era atât de încrezător în mine și mă tot încuraja că într-o zi cineva mă va numi mamă. nu s-a odihnit căutând o soluție de la diferiți medici, tot ce au putut vedea a fost o intervenție chirurgicală și mi-a fost frică de asta, o prietenă din cabinetul meu mi-a prezentat doctorul DAWN ACUNA, ea a spus că Dawn acuna a ajutat-o când avea tubul blocat și a ajutat-o și ea. multe dintre prietenele ei să conceapă,
RăspundețiȘtergereI-am scris imediat pe Whatsapp, mi-a promis ca ma ajuta dupa ce i-am explicat totul, mi-a dat niste instructiuni care am facut totul perfect conform instructiunilor, la 3 saptamani dupa tot am fost la spital si doctorul mi-a confirmat sarcina in 1 saptamana dar chiar acum am copilul meu frumos.
*Dacă vrei să tratezi infertilitatea.
*Daca vrei sa ramai insarcinata rapid.
*Dacă vrei să-ți întorci iubitul.
*Dacă vrei o căsătorie pașnică.
*Dacă doriți să tratați boala canceroasă.
Și mulți alții îl contactează pe Dr dawn acuna pe Whatsapp:+2348032246310
E-mail: dawnacuna314@gmail.com