Aspectele psihologice în cazul infertilității

Incapacitatea de a concepe copii este văzută drept o situație deosebit de stresantă de către indivizi și cuplurile din întreaga lume. Consecințele infertilității sunt multiple și pot include repercusiuni sociale și multă suferință. Evoluând constant, medicina oferă speranță multor cupluri, existând deja pe piață  tratamente, dar există în continuare bariere din punct de vedere al acoperirii medicale și al accesibilității. Concentrarea exclusivă asupra laturii medicale în ceea ce privește infertilitatea, a condus în mod involuntar la o ignorare a răspunsurilor emoționale pe care le experimentează cuplurile, care includ distresul, pierderea controlului, stigmatizarea și o perturbare în traiectoria de dezvoltare normală a vârstei adulte. Există dovezi ale unei legături între stresul tratamentului pentru fertilitate și abandonul pacienților și ratele sarcinii. Din fericire, intervențiile psihologice, în special cele care pun accentul pe managementul stresului și formarea abilităților de coping, s-au dovedit a fi extrem de eficiente.

Infertilitatea afectează aproximativ 80 de milioane de oameni din toate colțurile lumii. Deși ratele de infertilitate variază în întreaga lume (variind de la mai puțin de 5% la peste 30%), se estimează că aproximativ unul din zece cupluri se confruntă cu o problemă legată de infertilitate. Din păcate, infertilitatea afectează mai multe persoane din țările în curs de dezvoltare, în principal din cauza bolilor infecțioase care afectează sistemul reproducător și în care accesul la serviciile de fertilitate nu este indisponibil sau este limitat. Impactul infertilității poate avea consecințe sociale și psihice periculoase asupra individului, de la ostracismul excesiv sau divorțul, până la stigmatizare socială, toate ducând la izolare, frustrare și rușine, pe langă stimă de sine scăzută, anxietate și chiar depresie. În unele culturi, maternitatea este singura cale prin care femeile își pot îmbunătăți statutul în familie și în comunitate. În Statele Unite, specialiștii care studiază infertilitatea au remarcat că cuplurile infertile fac parte dintre „minoritățile cele mai neglijate și silențioase”.

În țările dezvoltate, progresele constante din medicină oferă speranță cuplurilor cu probleme de infertilitate, deși există în continuare bariere în calea serviciilor medicale, inclusiv bariere financiare. În țările occidentale există percepția că infertilitatea a atins un nivel epidemic și este datorată în primul rând faptului că femeile nasc copii mai târziu în viață, deoarece tot mai multe dintre ele urmează studii superioare și/sau se concentrează asupra carierei. Cu toate acestea, datele sondajelor privind femeile din SUA arată că ratele infertilității nu au crescut în ultimele decenii; de fapt, a existat chiar o ușoară scădere.

În timp ce mass-media a ajutat enorm la conștientizarea populației cu privire la infertilitatea în țările occidentale, rămân totuși multe motive pentru care cuplurile moderne întârzie conceperea unui copil. De exemplu, tinerii își doresc inițial stabilitate în relație și o stituație economică bunăînainte de a avea copii, de asemenea, aceștia au speranța că medicina modernă va avea o soluție în cazul în care vor întâmpina probleme legate de fertilitate mai târziu în viață.

Oarecum ironic, deoarece infertilitatea a fost tratată aproape exclusiv drept o problemă medicală, aspectele psihologice ale acesteia au rămas cumva zgomot de fundal. În multe situații, pacienţii sunt asigurați că stresul nu are prea multă legătură cu capacitatea acestora să conceapă un copil. Drept urmare, statutul psihologic al pacienților poate fi trecut cu vederea... în ciuda unei bogate literaturi cu privire la consecințele psihosociale ale infertilității.

Atât femeile, cât și bărbații experimentează suferință emoțională ca urmare a eșecului de a concepe un copil. De obicei, diagnosticul de infertilitate se stabilește după 12 luni de încercări de concepere dacă o femeie are 34 de ani sau mai puțin, sau după 6 luni dacă femeia are 35 de ani sau mai mult, sau când există un istoric de avort repetat. Multe cupluri, consideră că incapacitatea de a procrea este o problemă inerentă partenerei. Această noțiune este perpetuată de povești și mitologii transmise de-a lungul mileniilor, unde zeitățile feminine care aveau puterea de a da și de a lua viață și care au controlat reînnoirea vieții pe Pământ. Majoritatea acestor sisteme de credințe culturale deduc că fertilitatea este oarecum mediată de autocontrol sau acțiune specifică. De exemplu, în Biblie, Ana, soția lui Elkanah, reușește să dea naștere unui copil abia după multă rugăciune. Femeia modernă tinde să încerce să-și exercite propriul control asupra fertilității sale prin eforturi pentru a-și optimiza șansele de a concepe, încercând de la acupunctură la yoga, de la plante și ceaiuri la felii de ananas, la rugăciune sau gândire pozitivă. Când astfel de măsuri nu dau rezultat, femeia poate resimți asta drept un eșec.

Senzația de pierdere a controlului 

Poate una dintre cele mai dificile consecințe emoționale ale infertilității este senzația de pierdere a controlului asupra propriei vieți. Pentru multe cupluri, infertilitatea devine subiectul principal al discursului și la asta se rezumă și sarcinile zilnice, adesea cu excluderea altor aspecte importante ale vieții. Această senzație de pierdere a controlului poate începe înainte de diagnosticarea infertilității. Societatea spune că o parte importantă a dezvoltării și identității adulților este abilitatea de da naștere copiilor. Când întâmpină dificultăți în conceperea unui copil, cuplurile pot deveni confuze și furioase. Confruntarea cu infertilitatea poate fi un factor care dă peste cap viața partenerilor. Majoritatea pacienților cu infertilitate, în special femeile, consideră că evaluarea și tratamentul infertilității reprezintă cea mai dureroasă și stresantă experiență a vieții lor. Într-o trecere în revistă a cercetării care evaluează psihologic consecințele infertilității, Greil (1997) a concis că majoritatea studiilor au arătat că cuplurile infertile sunt mai predispuse să dezvolte depresie, iar stresul psihologic pare a fi întâlnit mai frecvent la partenerul care are probleme legate de fertilitate.

Schimbări, schimbări, schimbări(pe toate planurile)

Odată ce cuplurile decid să urmeze un tratament medical, este posibil să fie nevoie să modifice substanțial stilul de viață pe care îl aveau până atunci. Tratamentul de fertilitate înlocuiește adesea alte aspecte ale viații, astfel încât alegerile importante de carieră sau aspirațiile pentru viitor pot fi amânate sau chiar anulate. Unora dintre indivizi le este greu să se concentreze asupra obiectivelor pe termen lung, menținând în același timp un program riguros de tratament, procedurile de recuperare, și de a face față fluctuațiilor de dispoziție. Pentru unii indivizi și cupluri este dificil să privească situația actuală drept o situație temporară, acest proces nefiind pentru totdeauna. Cu toate acestea, majoritatea cuplurilor ajung la o concluzie, indiferent dacă reușesc conceperea unui copil, apelează la adopție sau decid să renunțe la ideea de a avea un copil.

Studiile cu privire la ajustarea în relație în cazul cuplurilor infertile nu sunt concludente. În timp ce există dovezi că nefericirea în relație este mai des resimțită de către cuplurile care nu pot concepe un copil în primul an de tratament în comparație cu cuplurile care au reușit să aducă pe lume un copil, studiile au demonstrat, de asemenea, că există totuși o stabilitate deloc de ignorat în cuplurile infertile. Majoritatea cuplurilor văd infertilitatea ca pe o criză temporară în viață, iar această stabilitate vine din dorința egală de a avea un copil.

Viața sexuală 

Un alt factor care poate duce la scăderea satisfacției în relația de cuplu este necesitatea unei programări precise pentru solicitările complexe ale tratementelor de fertilitate. Presiunea de a face sex în anumite momente poate avea un impact negativ considerabil asupra dorinței și a funcției sexuale. Sexul poate deveni mecanizat, sentimentul de intimitate diminuat, toate acestea ducând la agravarea stresului cu care deja se confruntă cuplul. Pentru unele cupluri, dificultățile legate de intimitate și satisfacție sexuală pot persista ani buni după ce și-au rezolvat problema infertilității.

Alegeri, alegeri, alegeri

Procesul de luare a deciziilor contribuie, de asemenea, la problemele cu care se confruntă cuplurile. Un diagnostic de infertilitate poate duce la scăderea speranței în cazul unui cuplu, o lipsă de explicații, sau explicațiile insuficiente din partea specialiștilor pot fi deosebit de stresante, acestea venind la pachet cu o interminabilă interogare a cauzelor și a deciziilor cu privire la momentul când tratamentul ar trebui întrerupt. Mai mult, ca urmare a tratamentului, cuplurile se pot confrunta cu probleme etice și morale, precum introducerea unei terțe persoane (cum ar fi un donator sau surogat) la procesul de reproducere, fapt care poate crea distres psihologic semnificativ. Prin urmare, problemele legate de confidențialitate și dezvăluire devin o problemă primordială, așadar ajutorul unui consilier este absolut necesar.

Partea financiară

Costurile tratamentelor pentru infertilitate pot contribui, de asemenea, la stresul deja existent la cuplurile care se confruntă cu această problemă. În Statele Unite, de exemplu, prețul medicației pentru ovulație indusă este de aproximativ 2000 dolari pentru un ciclu de tratament.
Prețul unui ciclu complet poate fi cuprins între 12.000 și 15.000 $. Majoritatea statelor din SUA au impus companiilor de asigurări de sănătate să acopere costurile tratamentului pentru fertilitate. Pentru multe cupluri, tratamentul pentru infertilitate poate afecta grav resursele financiare.

Stresul 

Factorul stresor este definit drept un stimul care produce tensiune mentală sau excitare fiziologică, în situația de față, acesta fiind diagnosticul de infertilitate sau tratamentul acestuia. Stresul produce suferință și anxietate. Studile arată că stresul și suferința cauzată de stres influențează rezultatul tratamentului fertilității, și afectează procesul decizional al pacienților. Cea mai comună modalitate prin care cercetătorii evaluează nivelul de suferință al pacientului este prin utilizarea chestionarelor de auto-raportare. Deși eficientă și ușor de administrat, o astfel de autoevaluare poate să nu descrie întocmai adevăratul nivel de suferință, deoarece pacienții se pot minți în legătură cu bunăstarea emoțională, fiindu-le teamă că nu s-ar putea încadra în programul de tratare a infertilității. Prin urmare, pentru a reduce răspunsurile dezirabile si acceptate social, standardul de aur în evaluarea psihologică este un interviu personal și structurat cu un profesionist în domeniul sănătății mintale, de ex. un psihiatru sau un psiholog.

Psihoterapia și consilierea cognitiv-comportamentală

Abordarea cognitiv-comportamentală pentru pacienții cu infertilitate este utilizată de aproape 30 de ani și a avut în tot acest timp un real succes. Primul program care a abordat infertilitatea, numit „minte / corp” a început în 1987, iar de atunci este apreciat și utilizat la nivel internațional. Aceste programe sunt conduse de profesioniști din domeniul sănătății mintale și variază de la cinci la zece ședințe. Majoritatea formatelor includ partenerii de sex masculin pentru cel puțin câteva sesiuni. Conținutul acestor programe include, în general, tehnici de relaxare, managementul stresului, formarea abilităților de coping și grupuri de sprijin. Participanții raportează ameliorări semnificative ale tuturor simptomelor psihologice și fizice evaluate, inclusiv cele în cazul depresiei, anxietății, ostilității, oboselii, a durerilor de cap, insomniei și durerilor abdominale. Aproximativ 45% dintre pacienți concep un copil în termen de 6 luni de la finalizarea programului. Această abordare minte / corp a fost evaluată la pacienții cu infertilitate care au primit o varietate de tratamente de fertilitate, inclusiv stimularea ovulației. În urma programului, rata nașterilor a crescut semnificativ și au existat, de asemenea, diferențe semnificative în ceea ce privește îmbunătățirea stării psihice a pacienților. aceștia raportând mai puține simptome negative.

Bibliografie orientativă:

1. World Health Organization. Current Practices and Controversies in Assisted Production. Geneva,
Switzerland; 2002.
2. World Health Organization. Progress Report in Reproductive Health Research, No. 23. Geneva,
Switzerland; 2003.
3. Rutstein SO & Shah IH. Infecundity, Infertility, and Childlessness in Developing Countries. DHS
Comparative Reports, No. 9. Calverton Maryland, USA: ORC Marche and the World Health
Organization, 2004.
4. Domar AD & Seibel MM. Emotional aspects of infertility. In Seibel MM (ed.). Infertility: A Comprehensive Text. Stamford: Appleton & Lange, 1997. pp. 29e44.
5. Heffner L. Advanced maternal age e how old is too old? N Engl J Med 2004; 351: 1927e1929.
6. CDC. Fertility, Family Planning, and Women’s Health: Data from the 2002 National Survey of Family Growth. Vital and Health Statistics, Series 23, No. 25: Hyattsville, MD: USDHHS, CDC National Center for Health Statistics, 2005.
7. Lampic C, Skoog Svanberg A, Karlstrom P & Tyden T. Fertility awareness, intentions concerning childbearing, and attitudes towards parenthood among female and male academics. Hum Reprod 2006; 21: 558e564.
8. Leridon H. Can assisted reproduction technology compensate for the natural decline in fertility with age? A model assessment. Hum Reprod 2004; 7: 1548e1553.
9. Whiteford LM & Gonzalas l. Stigma: the hidden burden of infertility. Soc Sci Med 1995; 40: 27e36.
10. ASRM. Frequently asked questions about infertility, http://asrm.org/Patients/faqs.html; 2006 [accessed on July 13].
11. Bayer SR, Alper MM & Penzias A. The Boston IVF Handbook of Infertility. New York: The Parthenon Publishing Group; 2002.
12. Greil A. Infertility and psychological distress: A critical review of the literature. Soc Sci Med 1997; 45: 1679e1704.
13. Powell BB. Myths of Fertility: Demeter and the Great Goddess. In: Classical Myth. 3rd ed. New Jersey: Prentice Hall, 2001, pp. 216e247.
14. Schiff I & Schiff M. The biblical diagnostician and the anorexic bride. Fertil Steril 1998; 69: 8e10.
15. Gonzalas LO. Infertility as a transformational process: a framework for psychotherapeutic support of infertile women. Issues Ment Health Nurs 2000; 21: 619e633.
16. Leiblum SR & Greenfield D. The course of infertility: immediate and long-term reactions. In Leiblum SR (ed.). Infertility, Psychological Issues and Counseling Strategies. New York: John Wiley & Sons, 1997, pp.83e102.
17.Cousineau, T. M., & Domar, A. D. (2007). Psychological impact of infertility. Best Practice & Research Clinical Obstetrics & Gynaecology, 21(2), 293–308. doi:10.1016/j.bpobgyn.2006.12.003