Cancerul de prostată este cel mai frecvent tip de cancer întâlnit în populația masculină. De asemenea, este al doilea tip de cancer care duce la deces. Am avut plăcerea să discut cu C.F, unul dintre (cei tot mai mulți)supraviețuitori ai cancerului de prostată. Îi mulțumesc pentru bunăvoința de a-mi răspunde la câteva întrebări și pentru deschiderea spre eventuale discuții viitoare.
Bună, C.F., și îți mulțumesc încă o dată că ai acceptat să purtăm această discuție, pe care o și împărtășim cu ceilalți.
Cu drag. Să știi că eu nu prea am găsit discuții de genul când am căutat acum câțiva ani(când s-a îmbolnăvit). Mi-ar fi fost util să citesc despre experiențele altora. De asta am și acceptat să vorbim, deși sunt ataaat de multe de povestit, de nici nu știu cu ce să încep.
Sunt convinsă, dar cine știe... poate acesta este un start pentru discuții de genul. Am pregătit câteva întrebări, începem?
Motor, acțiune!
Cum ai reacționat când ai primit diagnosticul de cancer de prostată? Ce ai
simțit, ce gânduri ți-au trecut prin minte?
Primul meu gând a fost e prea repede s-o tai.(râde) Am
știut ca trebuie să mă interesez de situații similare și să văd rezultatele
altora, să știu ce e de făcut. Am fost trist, normal. Mă gândeam încontinuu că
mai aveam multe de făcut în viața asta. Nu eram neapărat frustrat, eram trist.
Care au fost primii pași spre vindecare?
În primul rând, am început să fac o cercetare intensă. Am
căutat să aflu poveștile și experiențele altora. Am stat tot cu telefonul în
mână în primele zile. Aveam două lucruri în minte: să găsesc tipul de operație
cel mai potrivit pentru mine și să găsesc medicul care să mă opereze. Cred că
acesta ar fi primul sfat pe care i l-aș da cuiva în situații de genul: găsește
un profesionist în care să ai încredere totală. Și caută informații, întreabă
peste tot, pe toată lumea.
Descrie-mi perioada de la aflarea diagnosticului până în
momentul operației.
După ce am realizat că situația e gravă, am încercat să nu
mă închistez, ca sa nu-i afecteze pe cei din jurul meu. Am hotărât să mă operez
din două motive: unul dintre principiile după
care mă ghidez în viață este că este bine să rezolvi o problemă când apare și al doilea motiv era cancerul în fază incipientă. Nu era timp de pierdut, plus că eu nu amân lucrurile.
Ce emoții ai experimentat în perioada aceea de așteptare?
Mă gândeam la realizări și eșecurile din viața mea. Am făcut
un rezumat al vieții. Simțeam regret că nu am reușit să fac mai multe pentru
cei apropiați. Să-i ajut efectiv. Eram și nervos, de ce să mint. Dar mă calmam gândindu-mă la soluții, la pașii pe care trebuie să-i fac.
Și? Ce concluzii ai tras?
Să iau din timp decizia de a mă opera, că orice întârziere e
în defavoarea sănătății mele. După discuțiile cu doctorul meu eram conștient că
există riscuri în urma operației, dar mi le-am asumat.
Povestește-mi, te rog, despre suportul emoțional primit.
A fost grozav din toate părțile, a venit chiar și de la persoane de la care
nu mă așteptam. Am primit enorm de multe încurajări. Ceea ce m-a impresioat, și
mă gândesc în fiecare zi la asta – este că am simțit sinceritate din partea
tuturor.
Cum a arătat suportul social? Care au fost oamenii care
ți-au fost alături?
Membrii familiei, prieteni, foști colegi și bineînțeles medicul meu, personalul de la spital, etc. N-am simțit nici o
teamă vis-a-vis de operația în sine. Cred că profesia mea m-a făcut să fiu
tare, dar, sincer, ajutorul venit din partea celor dragi a făcut diferența.
Cum au procesat diagnosticul tău și parcursul spre
însănătoșire aceștia?
Eu nu am spus multor oameni că am cancer. Vestea a circulat
pur si simplu. Unii nu își arătau îngrijorarea, dar îmi dădeam seama că sunt
afectați de ceea ce mi se întâmplă. Făceam și glume pe tema asta, în cercul
nostru social râsul este la ordinea zilei. Doar că exista momentul acela când după
ce râdeam, se făcea liniște și cumva ne lovea realitatea bolii. Am avut
lângă mine oameni optimiști și săritori. Chiar i-am simțit alături.
Cum a arătat perioada imediat următoare după operație?
Văzând ce-i în jur(la spital), mi-am dat seama de
seriozitatea problemei. Atunci am conștientizat total situația. Am răsuflat
ușurat doar la câteva zile după operație, când am primit rezultatul biopsiei și
mi s-a confirmat că nu s-a existins cancerul, nu existau metastaze.
Cum a fost recuperarea?
Pfff... faptul că nu mi s-a dat tratament adițional, m-a
făcut să am convingerea că operația a fost reușită. Zilnic așteptam să văd dacă
apar simptome, dar încercam să nu mă gândesc la asta, pentru că am auzit că
gândirea negativă afectează sănătatea(râde). A fost o frică, da. O perioadă. Nu
știu exact cum să o descriu, dar analizam mult... tot ce se întâmpla cu
organismul meu.
Cum te raportezi la întreaga experiență cu boala?
A fost ca un vis urât. Și exceptând micile probleme pe care încă le am și care vor trece cu timpul, este foarte fain că pot să-mi văd de viață
și să realizez ce mi-am propus. Sunt recunoscător.
De ce artilerie e nevoie în lupta cu cancerul? Ce anume
face diferența?
Optimismul, încrederea în forțele proprii și în ajutorul
exterior și dorința de a trăi și de a fi cu cei dragi.
Și în final, ce sfaturi i-ai oferi cuiva care ar fi la începutul unei
experiențe similare cu a ta?
În primul rând să nu fie negativist și să aibă încredere în specialiștii în
domeniu. În al doilea rând, să aibă în atenție mai multe opinii de specialitate, să facă mult research.
Să nu se lase influențat de avize negative. Adică de influențe negative din jur,
de genul aaa, păi și cutare a avut la fel și în câteva luni s-o dus. Să
nu amâne luarea unei decizii, problemele trebuie să le rezolvi când apar. Și să
nu-l sperie cuvântul în sine. Cancer. Cancerul nu mai e sentință la moarte, o
să-l învingi.
Promit să împărtășesc această mărturie în întreaga lume, când iubitul meu se întoarce la mine și astăzi îi mulțumesc sincer lui DR WHITE, pentru că a adus bucurie și fericire relației mele și familiei mele. Vreau să vă informez că există un vrăjitor adevărat. Nu am crezut niciodată în toate aceste lucruri până nu mi-am pierdut iubitul, am avut nevoie de ajutor până când l-am găsit pe Dr. WHITE, un mare jucător de vrăji, iar el a aruncat o vraja de dragoste asupra mea și m-a asigurat că îl voi recupera pe iubitul meu în 2 zile după aruncând vraja, 2 zile mai târziu, telefonul meu a sunat și atât de șocant iubitul meu nu m-a sunat în ultimele 3 luni. Și-a cerut scuze pentru inima frântă și a spus că este gata să fie coloana mea vertebrală pentru tot restul vieții sale alături de mine. Dr. WHITE l-a eliberat pentru a ști cât de mult îl iubesc și cât de mult îl vreau. Și a deschis ochii pentru a-și imagina cât de mult împărțim împreună. În timp ce scriu această mărturie acum, sunt cea mai fericită fată de pe pământ. Dr. WHITE vă poate ajuta, de asemenea. Trimite-i un e-mail la: (wightmagicmaster@gmail.com) sau WhatsApp-ul său la +17168691327
RăspundețiȘtergereM-am căsătorit cu dragul meu soț în ultimii 12 ani fără să rămân însărcinată, iar fibromul a fost problema. Am luat diferite medicamente prescrise, dar nu am putut să le vindec, dar soțul meu era atât de încrezător în mine și mă tot încuraja că într-o zi cineva mă va numi mamă. nu s-a odihnit căutând o soluție de la diferiți medici, tot ce au putut vedea a fost o intervenție chirurgicală și mi-a fost frică de asta, o prietenă din cabinetul meu mi-a prezentat doctorul DAWN ACUNA, ea a spus că Dawn acuna a ajutat-o când avea tubul blocat și a ajutat-o și ea. multe dintre prietenele ei să conceapă,
RăspundețiȘtergereI-am scris imediat pe Whatsapp, mi-a promis ca ma ajuta dupa ce i-am explicat totul, mi-a dat niste instructiuni care am facut totul perfect conform instructiunilor, la 3 saptamani dupa tot am fost la spital si doctorul mi-a confirmat sarcina in 1 saptamana dar chiar acum am copilul meu frumos.
*Dacă vrei să tratezi infertilitatea.
*Daca vrei sa ramai insarcinata rapid.
*Dacă vrei să-ți întorci iubitul.
*Dacă vrei o căsătorie pașnică.
*Dacă doriți să tratați boala canceroasă.
Și mulți alții îl contactează pe Dr dawn acuna pe Whatsapp:+2348032246310
E-mail: dawnacuna314@gmail.com