Treceți la conținutul principal

DISMORFOFOBIA. Ce se întâmplă când urăști felul în care arăți? (Partea I)

De câte ori ni s-a întâmplat să-i auzim pe cei dragi plângându-se despre anumite defecte fizice pe care noi nu le puteam vedea? De câte ori am fost surprinși să aflăm despre nesiguranțele pe care le au în legătură cu propriul aspect? De câte ori ni s-a părut aberant sau stupid ce auzim? Cu ce se confruntă, mai exact, acești oameni? Ce probleme majore de stimă de sine au? Cum îi putem înțelege în condițiile în care doar spunându-le mie nu mi se pare nu reușim să-i liniștim/validăm,etc.?

Dismorfofobia este o condiție medicală în care indivizii se concentrează obsesiv asupra unuia sau mai multor aspecte fizice pe care le consideră drept defecte, deși pentru cei din jur ele reprezintă trăsături  fizice normale, sau chiar calități. Dat fiind faptul că avem de-a face cu un subiect atât de vast, am decis să-l abordăm în două articole diferite. În acest articol vom afla ce înseamnă dismorfofobia, cum apare și cum se manifestă.

Semnele și simptomele tulburării dismorfice corporale includ:
  • preocupare excesivă asupra unui (aparent) defect, care pentru alții nu există sau pare minor
  • convingerea că o anumită trăsătură fizică te face urât sau deformat
  • convingerea că alții percep în mod negativ aspectul tău fizic și te batjocoresc 
  • implicarea în comportamente care vizează remedierea sau ascunderea defectului perceput, care sunt greu de evitat sau controlat, cum ar fi verificarea frecventă a oglinzii
  • încercarea de a ascunde defectele percepute cu ajutorul coafurii, machiajului sau al hainelor
  • comparația în mod constant a înfățișării proprii cu înfățișarea celorlalți
  • nevoia de validare cu privire la aspectul fizic de către ceilalți 
  • tendințe perfecționiste
  • evitarea situațiilor sociale

Cele mai frecvente defecte fizice sunt percepute la nivelul:
  • feței, cum ar fi nasul, tenul, ridurile, acneea, cicatricile, etc.
  • părului, cum ar fi aspectul, rărirea sau pierderea lui
  • aspectului pielii și al venelor
  • mărimii sânilor
  • mărimii muschilor
  • organelelor genitale
Nu se cunoaște exact ce cauzează dismorfofobia. La fel ca multe alte afecțiuni de sănătate mintală, tulburarea dismorfică corporală poate rezulta dintr-o combinație de probleme, precum istoricul familial, anomalii la nivelul creierului și evaluări negative sau experiențe negative privind corpul sau imaginea de sine. Tulburarea dismorfică corporală începe de obicei în adolescența timpurie și afectează atât bărbații, cât și femeile.

Anumiți factori par să crească riscul de dezvoltare sau declanșare al unei tulburări dismorfice corporale, printre care:
  • prezența tulburării dismorfice corporale sau a tulburări obsesiv-compulsive în rândul rudelor apropiate
  • experiențe de viață negative, cum ar fi bullying-ul, neglijarea sau abuzul
  • anumite trăsături de personalitate, cum ar fi perfecționismul
  • presiunea societății sau așteptările legate de frumusețe
  • existența depresiei sau anxietății 
Sfârșitul primei părți. 

Comentarii

  1. M-am căsătorit cu dragul meu soț în ultimii 12 ani fără să rămân însărcinată, iar fibromul a fost problema. Am luat diferite medicamente prescrise, dar nu am putut să le vindec, dar soțul meu era atât de încrezător în mine și mă tot încuraja că într-o zi cineva mă va numi mamă. nu s-a odihnit căutând o soluție de la diferiți medici, tot ce au putut vedea a fost o intervenție chirurgicală și mi-a fost frică de asta, o prietenă din cabinetul meu mi-a prezentat doctorul DAWN ACUNA, ea a spus că Dawn acuna a ajutat-o ​​când avea tubul blocat și a ajutat-o ​​și ea. multe dintre prietenele ei să conceapă,
    I-am scris imediat pe Whatsapp, mi-a promis ca ma ajuta dupa ce i-am explicat totul, mi-a dat niste instructiuni care am facut totul perfect conform instructiunilor, la 3 saptamani dupa tot am fost la spital si doctorul mi-a confirmat sarcina in 1 saptamana dar chiar acum am copilul meu frumos.
    *Dacă vrei să tratezi infertilitatea.
    *Daca vrei sa ramai insarcinata rapid.
    *Dacă vrei să-ți întorci iubitul.
    *Dacă vrei o căsătorie pașnică.
    *Dacă doriți să tratați boala canceroasă.
    Și mulți alții îl contactează pe Dr dawn acuna pe Whatsapp:+2348032246310
    E-mail: dawnacuna314@gmail.com

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cancerul și viața sexuală

Se estimează că la nivel mondial, numărul supraviețuitorilor de cancer este de peste zece milioane și este în continuă creștere. Mulți dintre aceștia se vor confrunta cu modificări ale funcției sexuale în timpul fazei de tratament și / sau după vindecare. Intimitatea sexuală este o parte importantă a calității vieții iar cea mai frecventă modificare a funcției sexuale pentru supraviețuitorii de cancer include scăderea libidoului sau a interesului sexual, penetrare dureroasă (dispareunie) la femei sau disfuncție erectilă la bărbați. În ciuda acestor schimbări semnificative, există soluții care duc la reabilitarea vietii sexuale. Mulți factori pot fi asociați cu un risc crescut de apariție a diferențelor sexuale după tratamentul cancerului, cum ar fi zona și răspâ ndirea bolii, tratamentul recomandat și vârsta pacientului. Efectul tratamentului(adică, chimioterapie sau radioterapie) în funcționarea ovariană și erectilă, precum și simptomele psihologice subiacente ale depresi...

Copingul în cancerul de prostată

Conform Societății Americane de Cancer(2003) cancerul de prostată este acum principalul tip de cancer diagnosticat la bărbați și este a doua cauză principală a mortalității la bărbați. Mai mult, se preconizează că 1 din 10 bărbați va dezvolta cancer de prostată în timpul vieții sale, numărul fiind în creștere. Vestea bună este că șansele de supraviețuire sunt din ce în ce mai promițătoare. De exemplu, mai puțin de 20% dintre acești bărbați se preconizează că vor muri din cauza bolii iar 93% vor supraviețui cel puțin 5 ani post-diagnostic, fapt care arată cât este de importantă calitatea vieții pentru acest grup. Atât diagnosticul, cât și tratamentul cancerului de prostată sunt extrem de invazive, iar această boală generează depresie și anxietate pentru individul diagnosticat cu cancer de prostată dar și pentru familia lui. În plus, în urma tratamentului poate apărea incontinența și impotența. Din acest motiv, este necesară identificarea factorilor psihosociali care duc la îmbunătăți...

Istoria psiho-oncologiei

Începuturile psiho-oncologiei datează de la mijlocul anilor ‘70, când stigmatizarea care facea cuvântul „cancer” să nu fie discutabil a fost diminuată,    în sensul că diagnosticul începe să fie dezvăluit și sentimentele pacienților cu privire la boala lor încep a  fi explorate pentru prima dată. În orice caz, o a doua stigmă a contribuit la dezvoltarea târzie a interesului în dimensiunile psihologice ale cancerului: atitudinile negative atașate de bolile mintale și problemele psihologice, chiar și în contextul bolilor medicale. Este important să înțelegem aceste fundamente istorice pentru că acestea continuă să afecteze atitudinile și credințele contemporane despre cancer și comorbiditatea psihiatrică, precum și problemele psihosociale. În ultimul sfert al secolului trecut, psiho-oncologia a devenit o subspecialitate a oncologiei, cu propriul corp de cunoștințe care contribuie la îngrijirea pacientului. În noul mileniu, o bază semnificativă a literaturii, a...