Conform Societății Americane de Cancer(2003) cancerul de prostată este acum principalul tip de cancer diagnosticat la bărbați și este a doua cauză principală a mortalității la bărbați. Mai mult, se preconizează că 1 din 10 bărbați va dezvolta cancer de prostată în timpul vieții sale, numărul fiind în creștere. Vestea bună este că șansele de supraviețuire sunt din ce în ce mai promițătoare. De exemplu, mai puțin de 20% dintre acești bărbați se preconizează că vor muri din cauza bolii iar 93% vor
supraviețui cel puțin 5 ani post-diagnostic, fapt care arată cât este de importantă calitatea vieții pentru acest grup. Atât diagnosticul, cât și tratamentul cancerului de prostată sunt extrem de invazive, iar această boală generează depresie și anxietate pentru individul diagnosticat cu cancer de prostată
dar și pentru familia lui. În plus, în urma tratamentului poate apărea incontinența și impotența.
Din acest motiv, este necesară identificarea factorilor psihosociali care duc la îmbunătățirea calității vieții acestor pacienți.
Diagnosticul de cancer poate declanșa o avalanșă de schimbari majore și care pot induce stres(de exemplu, probleme financiare, schimbări de rol) și poate crește vulnerabilitatea pacientului în fața bolii. De asemnea, stadiul bolii și tipul de tratament pot amplifica sentimentele disfuncționale. Cercetarea psihologică a confirmat că diagnosticul de cancer atrage după sine sentimente ca incertitudinea, pierderea controlului personal și sentimentul de neputință(Davison și Degner, 1997).
Consecințele cancerului și ale tratamentul acestuia, pot fi ușoare sau grave. Încă din momentul aflării diagnosticului, ceea ce deosebește pacienății și prezice o vindecare mai rapidă sunt strategiile de copying(rezolvare de probleme,etc.) și perceptiile generale despre boală, care pot fi funcționale sau disfuncționale(ex. îngrijorare sănătoasă vs. anxietate).
Un obiectiv important al medicinii clinice este îmbunătățirea calitatății vieții pacienților. În cazul bărbaților cu cancer de prostată, aceasta este perturbată de modificări la nivel sexual, intestinal, urinar și la nivel de funcționare hormonală. Totodată, calitatea vieții este afectată și de problemele care pot apărea în relațiile sociale, în cazul funcțiilor fizice și la nivel emoțional.
Deși există multe definiții și abordări teoretice utilizate pentru a înțelege copingul, acesta poate
în general, să fie definit drept o încercare cognitivă și / sau comportamentală de a gestiona (reduce sau tolera) situațiile stresante. Folkman și Lazarus (Folkman și Lazarus, 1980, 1985; Lazarus
și Folkman, 1984) au distins două categorii de coping: concentrat pe emoție și focalizat pe problemă. Aceste categorii de coping descriu eforturile de a modifică sursa de stres din mediu sau pentru a atenua stresul emoțional indus de factorul stresor. Copingul centrat pe emoție este o încercare
de a gestiona cererile interne și conflictele precum emoțiile stresante și implică strategii de coping
ca și: distanțarea, autocontrolul sau reevaluarea pozitivă. Copingul axat pe probleme este o metodă de a gestiona cererile externe sau de a reduce conflictul dintre individ și mediu înconjurător și cuprinde strategii precum: gestionarea aspectelor externe ale unui stresor, căutarea de sprijin specializat, acceptarea responsabilității și rezolvarea de probleme.
Unii cercetători au descoperit că bărbații cu cancer de prostată au un rol pasiv în managementul cancerului, în special atunci când sunt căsătoriți, sunt mai în vârstă și / sau mai puțin educați
(Davison și colab., 1995; Gray și colab., 1997). În orice caz, alții (de exemplu, Wong și colab., 2000) au descoperit că majoritatea bărbaților cu cancer de prostată doresc informații detalitate care se concentrează asupra bolii, tratamentului, supraviețuirii, îngrijirii de sine și reabilitării. Alte studii (de exemplu, Laverly și Clarke, 1999) au descoperit că peste 60% dintre pacienți doresc să facă parte
luarea deciziilor cu medicul lor. În consecință, adunarea și procesarea de informații despre cancer poate duce la un mai bun sentiment de control asupra cancerului, conducând astfel la rezultate mai bune din punct de vedere psihologic (și chiar și fizic)(Johnson și colab., 1988).
Alte studii au descoperit că optimismul a predictor pentru anxietatea postdiagnostic, în timp ce ventilația și dezangajarea comportamentală au prezis suferință postdiagnostică. Alte studii (Ptacek și colab., 1999; vezi și Bjorck și colab., 1999) au descoperit că neputința de a face față problemelor, exprimată în autoblamare, neacceptare, evitare, etc., a fost asociată cu ajustarea psihologică negativă. Surprinzător, McBride et al. (2000) a fost singurul cercetător care a legat strategiile de coping individual cu indicii de conformitate (dietă și exerciții fizice) în timpul gestionării cancerului. Evident, bolnavii care au aderat la tratament și au ținut cont de sugestiile date de specialiști au avut rezultate mai bune decât aceia care au folosit strategii de coping de tip evitare sau negare.
Avem la îndemână o varietare mare de studii centrate pe latura psihologică din cancerul de prostată, ideile principale pe care le putem extrage legându-se mereu de importanța menținerii sau adoptării unei gândiri sănătoase, aceasta fiind un predictor a aderenței la tratament, fapt care crește considerabil sansele însănătoșirii.
Bibliografie orientativă:
Davison, B. J., and Degner, L. F. (1997). Empowerment of men newly diagnosed with prostate cancer. Cancer Nurs. 20: 187– 196
Folkman, S., and Lazarus, R. S. (1980). An analysis of coping in a middle-aged community sample. J. Health Soc. Behav. 21: 219–239. Folkman, S., and Lazarus, R. S. (1985). If it changes it must be a process: Study of Emotion and coping during three stages of a college examination. J. Personal. Soc. Psychol. 48: 150–170
Folkman, S., and Lazarus, R. S. (1988). Manual for the ways of coping questionnaire. Consulting Psychologist Press, Palo Alto, CA.
Wong, F., Stewart, D. E., Dancy, J., Meana, M., McAndrews, M. P., Bunston, T., and Cheung, A. M. (2000). Men with prostate cancer: influence of psychological factors on informational needs and decision making. J. Psychosom. Res. 49: 13–19.
Laverly, J. F., and Clarke, V. A. (1999). Prostate cancer: Patients’ and spouses’ coping and marital adjustment. Psychol., Health, Med. 4: 289–302.
Johnson, J. E., Nail, L. M., Lauver, D., King, K. B., and Keys, H. (1988). Reducing the negative impact of radiation therapy on functional status. Cancer 61: 46–51
Ptacek, J. T., Pierce, G. R., Ptacek, J. J., and Nogel, C. (1999). Stress and coping processes in men with prostate cancer: The divergent views of husbands and wives. J. Soc. Clin. Psychol. 18: 299–324
McBride, C. M., Clipp, E., Peterson, B. L., Lipkus, I. M., and Demark-Wahnefried, W. (2000). Psychological impact of diagnosis and risk reduction among cancer survivors. PsychoOncology 9: 418–427
Bjorck, J. P., Hopp, D. P., and Jones, L. W. (1999). Prostate cancer and emotional functioning: Effects of mental adjustment, optimism, and appraisal. J. Psychosoc. Oncol. 17: 71–85
supraviețui cel puțin 5 ani post-diagnostic, fapt care arată cât este de importantă calitatea vieții pentru acest grup. Atât diagnosticul, cât și tratamentul cancerului de prostată sunt extrem de invazive, iar această boală generează depresie și anxietate pentru individul diagnosticat cu cancer de prostată
dar și pentru familia lui. În plus, în urma tratamentului poate apărea incontinența și impotența.
Din acest motiv, este necesară identificarea factorilor psihosociali care duc la îmbunătățirea calității vieții acestor pacienți.
Diagnosticul de cancer poate declanșa o avalanșă de schimbari majore și care pot induce stres(de exemplu, probleme financiare, schimbări de rol) și poate crește vulnerabilitatea pacientului în fața bolii. De asemnea, stadiul bolii și tipul de tratament pot amplifica sentimentele disfuncționale. Cercetarea psihologică a confirmat că diagnosticul de cancer atrage după sine sentimente ca incertitudinea, pierderea controlului personal și sentimentul de neputință(Davison și Degner, 1997).
Consecințele cancerului și ale tratamentul acestuia, pot fi ușoare sau grave. Încă din momentul aflării diagnosticului, ceea ce deosebește pacienății și prezice o vindecare mai rapidă sunt strategiile de copying(rezolvare de probleme,etc.) și perceptiile generale despre boală, care pot fi funcționale sau disfuncționale(ex. îngrijorare sănătoasă vs. anxietate).
Un obiectiv important al medicinii clinice este îmbunătățirea calitatății vieții pacienților. În cazul bărbaților cu cancer de prostată, aceasta este perturbată de modificări la nivel sexual, intestinal, urinar și la nivel de funcționare hormonală. Totodată, calitatea vieții este afectată și de problemele care pot apărea în relațiile sociale, în cazul funcțiilor fizice și la nivel emoțional.
Deși există multe definiții și abordări teoretice utilizate pentru a înțelege copingul, acesta poate
în general, să fie definit drept o încercare cognitivă și / sau comportamentală de a gestiona (reduce sau tolera) situațiile stresante. Folkman și Lazarus (Folkman și Lazarus, 1980, 1985; Lazarus
și Folkman, 1984) au distins două categorii de coping: concentrat pe emoție și focalizat pe problemă. Aceste categorii de coping descriu eforturile de a modifică sursa de stres din mediu sau pentru a atenua stresul emoțional indus de factorul stresor. Copingul centrat pe emoție este o încercare
de a gestiona cererile interne și conflictele precum emoțiile stresante și implică strategii de coping
ca și: distanțarea, autocontrolul sau reevaluarea pozitivă. Copingul axat pe probleme este o metodă de a gestiona cererile externe sau de a reduce conflictul dintre individ și mediu înconjurător și cuprinde strategii precum: gestionarea aspectelor externe ale unui stresor, căutarea de sprijin specializat, acceptarea responsabilității și rezolvarea de probleme.
Unii cercetători au descoperit că bărbații cu cancer de prostată au un rol pasiv în managementul cancerului, în special atunci când sunt căsătoriți, sunt mai în vârstă și / sau mai puțin educați
(Davison și colab., 1995; Gray și colab., 1997). În orice caz, alții (de exemplu, Wong și colab., 2000) au descoperit că majoritatea bărbaților cu cancer de prostată doresc informații detalitate care se concentrează asupra bolii, tratamentului, supraviețuirii, îngrijirii de sine și reabilitării. Alte studii (de exemplu, Laverly și Clarke, 1999) au descoperit că peste 60% dintre pacienți doresc să facă parte
luarea deciziilor cu medicul lor. În consecință, adunarea și procesarea de informații despre cancer poate duce la un mai bun sentiment de control asupra cancerului, conducând astfel la rezultate mai bune din punct de vedere psihologic (și chiar și fizic)(Johnson și colab., 1988).
Alte studii au descoperit că optimismul a predictor pentru anxietatea postdiagnostic, în timp ce ventilația și dezangajarea comportamentală au prezis suferință postdiagnostică. Alte studii (Ptacek și colab., 1999; vezi și Bjorck și colab., 1999) au descoperit că neputința de a face față problemelor, exprimată în autoblamare, neacceptare, evitare, etc., a fost asociată cu ajustarea psihologică negativă. Surprinzător, McBride et al. (2000) a fost singurul cercetător care a legat strategiile de coping individual cu indicii de conformitate (dietă și exerciții fizice) în timpul gestionării cancerului. Evident, bolnavii care au aderat la tratament și au ținut cont de sugestiile date de specialiști au avut rezultate mai bune decât aceia care au folosit strategii de coping de tip evitare sau negare.
Avem la îndemână o varietare mare de studii centrate pe latura psihologică din cancerul de prostată, ideile principale pe care le putem extrage legându-se mereu de importanța menținerii sau adoptării unei gândiri sănătoase, aceasta fiind un predictor a aderenței la tratament, fapt care crește considerabil sansele însănătoșirii.
Bibliografie orientativă:
Davison, B. J., and Degner, L. F. (1997). Empowerment of men newly diagnosed with prostate cancer. Cancer Nurs. 20: 187– 196
Folkman, S., and Lazarus, R. S. (1980). An analysis of coping in a middle-aged community sample. J. Health Soc. Behav. 21: 219–239. Folkman, S., and Lazarus, R. S. (1985). If it changes it must be a process: Study of Emotion and coping during three stages of a college examination. J. Personal. Soc. Psychol. 48: 150–170
Folkman, S., and Lazarus, R. S. (1988). Manual for the ways of coping questionnaire. Consulting Psychologist Press, Palo Alto, CA.
Wong, F., Stewart, D. E., Dancy, J., Meana, M., McAndrews, M. P., Bunston, T., and Cheung, A. M. (2000). Men with prostate cancer: influence of psychological factors on informational needs and decision making. J. Psychosom. Res. 49: 13–19.
Laverly, J. F., and Clarke, V. A. (1999). Prostate cancer: Patients’ and spouses’ coping and marital adjustment. Psychol., Health, Med. 4: 289–302.
Johnson, J. E., Nail, L. M., Lauver, D., King, K. B., and Keys, H. (1988). Reducing the negative impact of radiation therapy on functional status. Cancer 61: 46–51
Ptacek, J. T., Pierce, G. R., Ptacek, J. J., and Nogel, C. (1999). Stress and coping processes in men with prostate cancer: The divergent views of husbands and wives. J. Soc. Clin. Psychol. 18: 299–324
McBride, C. M., Clipp, E., Peterson, B. L., Lipkus, I. M., and Demark-Wahnefried, W. (2000). Psychological impact of diagnosis and risk reduction among cancer survivors. PsychoOncology 9: 418–427
Bjorck, J. P., Hopp, D. P., and Jones, L. W. (1999). Prostate cancer and emotional functioning: Effects of mental adjustment, optimism, and appraisal. J. Psychosoc. Oncol. 17: 71–85
M-am căsătorit cu dragul meu soț în ultimii 12 ani fără să rămân însărcinată, iar fibromul a fost problema. Am luat diferite medicamente prescrise, dar nu am putut să le vindec, dar soțul meu era atât de încrezător în mine și mă tot încuraja că într-o zi cineva mă va numi mamă. nu s-a odihnit căutând o soluție de la diferiți medici, tot ce au putut vedea a fost o intervenție chirurgicală și mi-a fost frică de asta, o prietenă din cabinetul meu mi-a prezentat doctorul DAWN ACUNA, ea a spus că Dawn acuna a ajutat-o când avea tubul blocat și a ajutat-o și ea. multe dintre prietenele ei să conceapă,
RăspundețiȘtergereI-am scris imediat pe Whatsapp, mi-a promis ca ma ajuta dupa ce i-am explicat totul, mi-a dat niste instructiuni care am facut totul perfect conform instructiunilor, la 3 saptamani dupa tot am fost la spital si doctorul mi-a confirmat sarcina in 1 saptamana dar chiar acum am copilul meu frumos.
*Dacă vrei să tratezi infertilitatea.
*Daca vrei sa ramai insarcinata rapid.
*Dacă vrei să-ți întorci iubitul.
*Dacă vrei o căsătorie pașnică.
*Dacă doriți să tratați boala canceroasă.
Și mulți alții îl contactează pe Dr dawn acuna pe Whatsapp:+2348032246310
E-mail: dawnacuna314@gmail.com