Se estimează că la nivel mondial,
numărul supraviețuitorilor de cancer este de peste zece milioane și este în continuă creștere. Mulți dintre aceștia se vor confrunta cu modificări ale
funcției sexuale în timpul fazei de tratament și / sau după vindecare.
Intimitatea sexuală este o parte importantă a calității vieții iar cea mai
frecventă modificare a funcției sexuale pentru supraviețuitorii de cancer
include scăderea libidoului sau a interesului sexual, penetrare dureroasă (dispareunie) la femei sau disfuncție erectilă la bărbați. În ciuda
acestor schimbări semnificative, există soluții care duc la reabilitarea vietii
sexuale.
Mulți factori pot fi asociați cu
un risc crescut de apariție a diferențelor sexuale după tratamentul cancerului,
cum ar fi zona și răspândirea bolii, tratamentul recomandat și vârsta
pacientului. Efectul tratamentului(adică, chimioterapie sau radioterapie) în
funcționarea ovariană și erectilă, precum și simptomele psihologice subiacente
ale depresiei sau anxietății pot avea, de asemenea, un impact negativ asupra
sexualității. În timpul sau după tratament, pot apărea probleme legate de
durere, un nivel de energie scăzut sau dereglări hormonale. Gradul, frecvența
și calitatea activității sexuale înainte de apariția cancerului este un factor suplimentar
care trebuie luat în calcul în contextul vieții sexuale de după cancer.
Tratamentul chirurgical
Diverse proceduri chirurgicale
pot afecta direct funcționarea sexuală, în funcție de organele implicate.
Pentru femeile diagnosticate cu cancer ginecologic, intervenția chirurgicală ar
putea implica eliminarea unora sau a tuturor organelor de reproducere și a
organelor genitale, inclusiv ovarele, uterul, colul uterin sau vaginul.
Procedurile chirurgicale pot duce la deteriorarea nervilor, precum și la
posibilitatea cicatrizării sau a aderențelor în zona pelvină ca parte a
procesului de vindecare. Când ovarele sunt eliminate, deprivarea hormonală
poate apărea provocând menopauză prematură. Cercetările privind tratamentul
chirurgical și funcția sexuală demonstrează că histerectomia pentru afecțiuni
benigne nu pare să afecteze funcția sexuală. Totusi, studii recente care
investighează funcția sexuală după tratamentul cancerului de col uterin au aratat
modificări ale lubrifierii, elasticității vaginale sau prezența durerii.
Multe dintre aceste studii au
inclus pacienți care au facut chimioterapie și / sau radioterapie în plus față
de tratamentul chirurgical de histerectomie.
Tratamentul chirurgical include,
de asemenea, amintirea sau realitatea constantă a cicatricilor lăsate de intervenția chirurgicală și
pierderea părților corpului. De exemplu, femeile supuse mastectomiei pentru
cancerul de sân nu se confruntă numai cu pierderea unui organ sexual dar, de
asemenea, acestea resimt pierderea senzației în zona respectivă și alterarea
imaginii corporale chiar și daca recurg la reconstrucția sânilor. În urma
tratamentului pentru cancerul vezicii urinare, colonului și a rectului este necesară plasarea ostomiei temporare sau permanente pentru urină sau scaun. Gestionarea
acestor aparate necesită practică și sfaturi de la specialiști medicali și de
la alți pacienți care se confruntă cu aceeași situație.
Bărbații care au trecut printr-o prostatectomie sau cistectomie pentru cancer de prostată sau vezică urinară
prezintă riscul de disfuncție erectilă. Există o mare variabilitate între
rezultatele diferiților urologi, însă să nu uităm de alți factori importanți,
cum ar fi vârsta, prezența altor boli, etc. Incontinența
urinară este prezentă timp de cel puțin câteva luni după prostatectomie. Teama
de scurgeri de urină în timpul sexului sau la orgasm poate fi un factor
descurajant, care de multe ori duce chiar la lipsa inițierii actului sexual.
Bărbații mai tineri care apelează la orhiectomie pentru tratarea cancerul
testicular se confruntă cu provocarea de a se adapta modificărilor ce tin de
aspectul testiculelor, chiar și in cazul implanturior chirurgicale.
Radioterapia
Pentru bărbați, radioterapia la
bazin poate provoaca fibroză și interferează cu nervii și vasele de sânge
implicate în erecție. Ratele disfuncției erectile tind să crească după radioterapie. Incontinența urinară poate rezulta și din
radioterapie, fapt care provoacă îngrijorari legade de scurgeri în timpul
activității sexuale. Un alt efect secundar al radiațiilor poate fi
oboseala, care poate deveni proeminentă în timpul terapiei și chiar
săptămâni sau luni după încetarea radiațiilor.
Literatura de specialitate
observă că radioterapia este mai problematică pentru femeile supraviețuitoare
de cancer. Radioterapia pare să aibă efecte negative directe asupra funcționării
sexuale. Inflamarea suprafeței mucoasei vaginului poate face contactul sexual
inconfortabil. De asemenea, pot aparea probleme de dispareunie, stenoză
vaginală, toate acestea făcând din experiența sexuală una dureroasă. Unii
autori au remarcat, de asemenea, că modificările bazinului pot agrava atrofia
vaginală în timp, creând astfel probleme mulți ani după tratamentul cu radiere. În plus, tratamentul cu radiații care include sau se focalizează pe
pelvis, cum este cazul iradierii totale a corpului înainte de transplantul de
măduvă sau tratamentul pentru cancerul pelvin(de exemplu, ginecologic, urologic,
colorectal), reprezintă o provocare suplimentară care poate consta în apariția prematură a menopauzei și / sau
pierderea fertilității.
Chimioterapia.
Exista multi factori care pot influența
funcționarea sexuală în timpul și după chimioterapie. Simptomele de oboseală,
modificările mucoasei, starea de greață, vărsăturile. etc. sunt o normalitate în
faza de tratament, acestea afectând în mod negativ dorința sexuală sau abilitatea pacienților de
a avea contact sexual. Unele tratamente de chimioterapie pot avea ca rezultat
pierderea părului sau subțierea dramatică a acestuia, fapt care poate duce la
scăderea încrederii în sine a pacientului.
Psihoterapia
Funcția sexuală este influențată de anxietate și depresie, schimbările survenite în relații, îngrijorarea cu
privire la pierderea stării de bine fizice, precum și de dificultatea de a face
față modificărilor corpului care apar în urma tratamentului pentru cancer. Când
un diagnostic de cancer afectează direct organele sexuale, așa cum este cazul
cancerului de sân, a cancerului ginecologic, a cancerului de prostată sau de la
nivelul testiculelor, sexualitatea și calitatea vieții devin probleme
secundare, principalele interese ale pacienților fiind legate de longevitate și
supraviețuire. Dacă anxietatea crescută duce la amânare în procesul de luare a
deciziilor, este necesară căutarea unui grup de susținere, astfel încât pacientul să adreseze întrebări, de preferință unei echipe multidisciplinare formată
din medici și specialiști în sănătate mentala.
De regulă, când ne gândim la
funcționarea sexuală în cazul persoanelor cu cancer, ne gândim la cuplurile
căsătorite, heterosexuale. Funcționarea sexuală este la fel de importantă și la
fel de problematică pentru persoanele LGBTQI+ și partenerii
lor, precum și în cazul pacienților fără parteneri. Problemele sexuale care pot
apărea în relațiile de lungă durată sau în cazul unei potențiale relații sunt un
motiv de stres intens pentru pacienți. Discuțiile despre sexualitate pot fi
inconfortabile, dar par a fi mai usor de purtat în cazul persoanelor aflate în
relatii de lungă durată. În cazul pacienților singuri, aceasta problema duce la
incertitudine și frici legate de viitoarele posibile relații. Vulnerabilitatea
și temerile pot apărea, de asemenea, în urma gândurilor de genul: „Va dori
cineva să iasă cu mine dacă nu mai pot face sex?” sau „Ce se va întâmpla dacă le
spun că nu pot avea copii?” toate acestea provocând sentimente de rușine și
jenă, precum și la scăderea stimei de sine și pot dăuna sentimentului identității
sexuale. Deoarece aceste probleme nu sunt ușor de discutat cu alții, este
important pentru profesioniștii din domeniul medical să ridice problema și să
se intereseze despre aspectul sexual și bunăstarea emoțională a pacienților
lor. Pe lângă că pacienții primesc răspunsurile de care au nevoie,
profesioniștii au oportunitatea de a le oferi informații necesare în această direcție. Inițierea conversației oferă oportunitatea de a
oferi sprijin suplimentar pacienților care au nevoie de terapie sau care se
confruntă cu probleme rezolvabile de către specialiști din alte domenii.
Așadar, comunicarea tuturor
aspectelor în timpul și după tratarea bolii este necesară atât din partea
pacienților, cât și din partea specialiștilor. Viața sexuală este o componentă majoră în viața fiecarui individ, de aceea trebuie găsite soluții pentru orice
problemă ar aparea în această sferă, obiectivul principal fiind bunăstarea
psihică a pacientului.
Bibliografie orientativă:
Andrew J. Roth, Jeanne Carter, and Christian J. Nelson, Psycho-Oncology, 2nd ed. (New York : Oxford University Press, 2010), 245.
Comentarii
Trimiteți un comentariu