Treceți la conținutul principal

Cancerul și viața sexuală



Se estimează că la nivel mondial, numărul supraviețuitorilor de cancer este de peste zece milioane și este în continuă creștere. Mulți dintre aceștia se vor confrunta cu modificări ale funcției sexuale în timpul fazei de tratament și / sau după vindecare. Intimitatea sexuală este o parte importantă a calității vieții iar cea mai frecventă modificare a funcției sexuale pentru supraviețuitorii de cancer include scăderea libidoului sau a interesului sexual, penetrare dureroasă (dispareunie) la femei sau disfuncție erectilă la bărbați. În ciuda acestor schimbări semnificative, există soluții care duc la reabilitarea vietii sexuale.

Mulți factori pot fi asociați cu un risc crescut de apariție a diferențelor sexuale după tratamentul cancerului, cum ar fi zona și răspândirea bolii, tratamentul recomandat și vârsta pacientului. Efectul tratamentului(adică, chimioterapie sau radioterapie) în funcționarea ovariană și erectilă, precum și simptomele psihologice subiacente ale depresiei sau anxietății pot avea, de asemenea, un impact negativ asupra sexualității. În timpul sau după tratament, pot apărea probleme legate de durere, un nivel de energie scăzut sau dereglări hormonale. Gradul, frecvența și calitatea activității sexuale înainte de apariția cancerului este un factor suplimentar care trebuie luat în calcul în contextul vieții sexuale de după cancer.


Tratamentul chirurgical

Diverse proceduri chirurgicale pot afecta direct funcționarea sexuală, în funcție de organele implicate. Pentru femeile diagnosticate cu cancer ginecologic, intervenția chirurgicală ar putea implica eliminarea unora sau a tuturor organelor de reproducere și a organelor genitale, inclusiv ovarele, uterul, colul uterin sau vaginul. Procedurile chirurgicale pot duce la deteriorarea nervilor, precum și la posibilitatea cicatrizării sau a aderențelor în zona pelvină ca parte a procesului de vindecare. Când ovarele sunt eliminate, deprivarea hormonală poate apărea provocând menopauză prematură. Cercetările privind tratamentul chirurgical și funcția sexuală demonstrează că histerectomia pentru afecțiuni benigne nu pare să afecteze funcția sexuală. Totusi, studii recente care investighează funcția sexuală după tratamentul cancerului de col uterin au aratat modificări ale lubrifierii, elasticității vaginale sau prezența durerii.
Multe dintre aceste studii au inclus pacienți care au facut chimioterapie și / sau radioterapie în plus față de tratamentul chirurgical de histerectomie.
Tratamentul chirurgical include, de asemenea, amintirea sau realitatea constantă a cicatricilor lăsate de intervenția chirurgicală și pierderea părților corpului. De exemplu, femeile supuse mastectomiei pentru cancerul de sân nu se confruntă numai cu pierderea unui organ sexual dar, de asemenea, acestea resimt pierderea senzației în zona respectivă și alterarea imaginii corporale chiar și daca recurg la reconstrucția sânilor. În urma tratamentului pentru cancerul vezicii urinare, colonului și a rectului este necesară plasarea ostomiei temporare sau permanente pentru urină sau scaun. Gestionarea acestor aparate necesită practică și sfaturi de la specialiști medicali și de la alți pacienți care se confruntă cu aceeași situație.
Bărbații care au trecut printr-o prostatectomie sau cistectomie pentru cancer de prostată sau vezică urinară prezintă riscul de disfuncție erectilă. Există o mare variabilitate între rezultatele diferiților urologi, însă să nu uităm de alți factori importanți, cum ar fi vârsta, prezența altor boli, etc. Incontinența urinară este prezentă timp de cel puțin câteva luni după prostatectomie. Teama de scurgeri de urină în timpul sexului sau la orgasm poate fi un factor descurajant, care de multe ori duce chiar la lipsa inițierii actului sexual. Bărbații mai tineri care apelează la orhiectomie pentru tratarea cancerul testicular se confruntă cu provocarea de a se adapta modificărilor ce tin de aspectul testiculelor, chiar și in cazul implanturior chirurgicale.


Radioterapia

Pentru bărbați, radioterapia la bazin poate provoaca fibroză și interferează cu nervii și vasele de sânge implicate în erecție. Ratele disfuncției erectile tind să crească după radioterapie. Incontinența urinară poate rezulta și din radioterapie, fapt care provoacă îngrijorari legade de scurgeri în timpul activității sexuale. Un alt efect secundar al radiațiilor  poate fi  oboseala, care poate deveni proeminentă în timpul terapiei și chiar săptămâni sau luni după încetarea radiațiilor.
Literatura de specialitate observă că radioterapia este mai problematică pentru femeile supraviețuitoare de cancer. Radioterapia pare să aibă efecte negative directe asupra funcționării sexuale. Inflamarea suprafeței mucoasei vaginului poate face contactul sexual inconfortabil. De asemenea, pot aparea probleme de dispareunie, stenoză vaginală, toate acestea făcând din experiența sexuală una dureroasă. Unii autori au remarcat, de asemenea, că modificările bazinului pot agrava atrofia vaginală în timp, creând astfel probleme mulți ani după tratamentul cu radiere. În plus, tratamentul cu radiații care include sau se focalizează pe pelvis, cum este cazul iradierii totale a corpului înainte de transplantul de măduvă sau tratamentul pentru cancerul pelvin(de exemplu, ginecologic, urologic, colorectal), reprezintă o provocare suplimentară care poate consta în apariția prematură a menopauzei și / sau pierderea fertilității.

Chimioterapia.
 Exista multi factori care pot influența funcționarea sexuală în timpul și după chimioterapie. Simptomele de oboseală, modificările mucoasei, starea de greață, vărsăturile. etc. sunt o normalitate în faza de tratament, acestea afectând în mod negativ dorința sexuală sau abilitatea pacienților de a avea contact sexual. Unele tratamente de chimioterapie pot avea ca rezultat pierderea părului sau subțierea dramatică a acestuia, fapt care poate duce la scăderea încrederii în sine a pacientului.

Psihoterapia 

Funcția sexuală este influențată de anxietate și depresie, schimbările survenite în relații, îngrijorarea cu privire la pierderea stării de bine fizice, precum și de dificultatea de a face față modificărilor corpului care apar în urma tratamentului pentru cancer. Când un diagnostic de cancer afectează direct organele sexuale, așa cum este cazul cancerului de sân, a cancerului ginecologic, a cancerului de prostată sau de la nivelul testiculelor, sexualitatea și calitatea vieții devin probleme secundare, principalele interese ale pacienților fiind legate de longevitate și supraviețuire. Dacă anxietatea crescută duce la amânare în procesul de luare a deciziilor, este necesară căutarea unui grup de susținere, astfel încât pacientul să adreseze întrebări, de preferință unei echipe multidisciplinare formată din medici și specialiști în sănătate mentala.
De regulă, când ne gândim la funcționarea sexuală în cazul persoanelor cu cancer, ne gândim la cuplurile căsătorite, heterosexuale. Funcționarea sexuală este la fel de importantă și la fel de  problematică pentru persoanele LGBTQI+ și partenerii lor, precum și în cazul pacienților fără parteneri. Problemele sexuale care pot apărea în relațiile de lungă durată sau în cazul unei potențiale relații sunt un motiv de stres intens pentru pacienți. Discuțiile despre sexualitate pot fi inconfortabile, dar par a fi mai usor de purtat în cazul persoanelor aflate în relatii de lungă durată. În cazul pacienților singuri, aceasta problema duce la incertitudine și frici legate de viitoarele posibile relații. Vulnerabilitatea și temerile pot apărea, de asemenea, în urma gândurilor de genul: „Va dori cineva să iasă cu mine dacă nu mai pot face sex?” sau „Ce se va întâmpla dacă le spun că nu pot avea copii?” toate acestea provocând sentimente de rușine și jenă, precum și la scăderea stimei de sine și pot dăuna sentimentului identității sexuale. Deoarece aceste probleme nu sunt ușor de discutat cu alții, este important pentru profesioniștii din domeniul medical să ridice problema și să se intereseze despre aspectul sexual și bunăstarea emoțională a pacienților lor. Pe lângă că pacienții primesc răspunsurile de care au nevoie, profesioniștii au oportunitatea de a le oferi informații necesare în această direcție. Inițierea conversației oferă oportunitatea de a oferi sprijin suplimentar pacienților care au nevoie de terapie sau care se confruntă cu probleme rezolvabile de către specialiști din alte domenii.

Așadar, comunicarea tuturor aspectelor în timpul și după tratarea bolii este necesară atât din partea pacienților, cât și din partea specialiștilor. Viața sexuală este o componentă majoră în viața fiecarui individ, de aceea trebuie găsite soluții pentru orice problemă ar aparea în această sferă, obiectivul principal fiind bunăstarea psihică a pacientului.


Bibliografie orientativă:
Andrew J. Roth, Jeanne Carter, and Christian J. Nelson, Psycho-Oncology, 2nd ed. (New York : Oxford University Press, 2010), 245.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Singurătate. Pandemie. Sărbători. Short horror story?

Suntem într-o pandemie(știu, deja sună obositor), vedem pe toate rețelele de socializare sfaturi și învățături despre cum să ne comportăm cu cei mici sau cu partenerul astfel încât timpul acesta petrecut exclusiv împreună să ne consolideze relația, nu să o deterioreze. Dar nu vom vorbi despre cupluri. Vreau să vorbim despre cei care nu sunt într-o relație. Despre cei care nu locuiesc cu familia sau cu prietenii. Despre cei care nu au colegi de apartament. Despre cei care din luna martie a acestui an, au explorat probabil teritorii până acum virgine ale singurătății. Despre cei care închid și deschid ușa singuri, care au pe uscătorul de vase un singur pahar de vin pus la scurs, o singură cană de cafea. O furculiță, o lingură, o farfurie. Evit să-i numesc oameni singuri, pentru că tindem să dăm singurătății în primul rând conotații negative, dar... Să vorbim despre cei singuri.  Nu cred că mai vine ca o surpriză pentru cineva, dar reiterez că suntem ființe sociale, deci avem nevoia f...

Cum să depășești frica de a iubi

Datele problemei:  Fie X o persoană cu o serie de relații romantice eșuate la activ. Relațiile par aproape trase la xerox. La o cafea cu prietenii, X spune: toți/toate-s la fel, nu mai vreau o relație în viața mea, nu merită să mă mai chinui pentru că oricum toate se încheie la fel .  Cerință: -să aflăm de ce relațiile lui X sunt asemanătoare ca dinamică și de ce se încheie în același fel  -să găsim modalități prin care să-l ajutăm pe X să iasă din acest cerc care-i definește viața sentimentală. Acum haideți să vedem unde vreau să ajung cu asta. De ce ne e frică de iubire? Influența negativă a societății  Luând în considerare felul în care ne este vândută dragostea în ultimele decade, nu este de mirare faptul că am îmbrăcat-o în stereotipuri și preconcepții. Pe lângă societatea aflată în continuă schimbare, faptul că am devenit aproape integral digitali nu ne ajută deloc să experimentăm iubirea într-un mod sănătos și natural. Iubirea azi, la cum ne este livrată de ci...

Speranța vs. așteptarea - capete ale aceluiași continuum?

Deşi în literatură întâlnim o gamă largă d e informaţii privind efectele aşteptărilor, nu este clar până la ce nivel putem asocia speranţele indivizilor cu aşteptarile lor. Până în momentul de faţă, nu ştim cu certitudine dacă aceste două constructe sunt separate( 3 ). În literatură, "speranța" a fost adesea gândită ca o așteptare idealistă. Cu toate acestea, clasificarea speranței drept un tip de așteptare este problematică. Deși atât speranțele cât și așteptările sunt cogniții orientate spre viitor, așteptările sunt distincte în măsura în care acestea sunt evaluarea bazată pe probabilitate a celor mai multe dintre cele mai probabile rezultate, în timp ce speranțele reprezintă o evaluare a celor mai de dorit - dar nu neapărat cele mai probabile - rezultate(2). Rolul factorilor cognitivi(adică așteptările) în învățare (de ex., Tolman & Honzik, 1931) și producerea unui comportament (Rotter, 1954) au fost mult timp recunoscute, dar impactul unor astfel de ...