Treceți la conținutul principal

CORONAVIRUS. 15 MAI. Înapoi la normalitate?

Țări din toată lumea fac exerciții de relaxare a măsurilor de restricție luate împotriva noului Coronavirus, testează ipoteze și caută cea mai bună modalitate de revenire la normal. Întrebarea de 1000 de puncte este următoarea: o să revenim la normal? Cum arată normalul în timpul și în urma unei pandemii?


Ce știm până acum.

Majoritatea dintre noi am fost puși față în față cu o situație complet nouă. Săptămâni întregi(luni) de izolare, de distanțare socială, săptămâni în care am fost forțați să renunțăm la activitățile de rutină, la pasiuni, hobby-uri și - nu în ultimul rând - la oameni. S-a instaurat un sentiment general de confuzie, de neputință, de frică, și nu de puține ori, de disperare. Am experimentat un dor colectiv - dor de apropiați, dor de stat afară, dor de sentimentul de a avea un scop, dor de muncă, dor de natură, dor de libertate, dor de normalitate.
Oamenii singuri poate au resimțit singurătatea la niveluri necunoscute până acum. Oamenii în relații poate au simțit presiuni, stres și poate s-au confruntat chiar și cu conflicte sau neînțelegeri mai intense. Familiile poate s-au confruntat cu dificultatea de a conviețui în pace - neavând posibilitatea de a se angaja în activități prea multe, copiii poate și-au pierdut răbdarea, părinții poate și-au pierdut cumpătul. Poate acesta a fost momentul în care au ieșit la suprafață vechi traume. Poate acesta a fost momentul în care unii oameni au descoperit că ceea ce au în viața lor în prezent nu-i mulțumește și nu-i împlinește.

Ce urmează? 

Spoiler alert: nu știm.
Cum va arăta economia? Cum va arăta turismul? Când va dispărea virusul? Când vom renunța la măști?
Raspunsul e simplu: nu știm. Ce e de făcut în situațiile de incertitudine generală? Nu avem un plan exact de urmat, dar știm în ce aspecte să ne ancorăm, astfel încât să ne ușurăm pe cât posibil viețile.

Vor fi oameni care vor dezvolta anxietăți, fobii, obiceiuri compulsive, gânduri obsesive. Pe de altă parte, vor fi oameni care vor crede că virusul a fost o conspirație, sau că la mijloc este, de fapt, mâna malefică a lui Bill Gates. 5G. Extratereștrii. Bombe cu substanțe suspecte. Drone. Soros. Sateliti. Iohannis. Apoi vor fi oamenii confuzi, oamenii care analizează rațional situația și care nu știu încotro s-o apuce. Ceea ce este normal, nimeni nu are informații clare, așa că este firesc să ne așteptăm la incertitudine. Este normal și să luăm fiecare zi așa cum vine, să ascultăm ceea ce spun specialiștii, să filtrăm informațiile care ne asaltează din toate direcțiile și să îi ajutăm și pe ceilalți să vadă luminița de la capătul tunelului - pe cât se poate. Este imperativ să reușim să funcționăm ca o unitate, indiferent de credințele pe care le avem. Să învățăm să ne aceptăm semenii cu tot cu valorile diferite pe care le au. La sfârșitul zilei, cu toții vrem să fie pace.



Ce e de făcut? 

1. Să luăm fiecare lucru așa cum este. 
Trebuie să purtăm măști luni de zile de acum încolo? Nu suna atât de rău dacă ne gândim că nu trebuie să facem asta absolut peste tot. La o plimbare în natură sau la o tură de alergat nu vom purta măști. Măștile înseamnă protecție pentru cei din jur - înseamnă respect față de semeni, înseamnă că ne pasă suficient de mult încât să facem un lucru mărunt(ca purtatul unei măști) ca ei să fie în siguranță.

2. Să ne dăm timp să ne adaptăm.
Nu ne va fi ușor să ținem minte mereu că trebuie să respectăm o anumită distanță față de ceilalți. Nu ne va fi ușor să continuăm să nu mergem la cinema sau la festivaluri. Din nefericire, dată fiind situația, trebuie să respectăm regulile în continuare, dar cu speranța că ne vom distra dublu în viitor, că vom prețui dublu în viitor, ca ne vom bucura dublu în viitor.

3. Să ne dăm timp să ne readaptăm. 
După o perioadă atât de îndelungată de singurătate, posibil ca multora dintre noi să ne fie puțin greu să ne obișnuim cu mulți oameni în jur. Este posibil ca numărul crescut de stimuli la care vom asista să ne obosească și să ne reducă bateria socială. Este de înțeles dacă ne simțim foarte obosiți la primele întâlniri cu prietenii. Multă informație, multă culoare, mult sunet - lucuri de care am fost lipsiți în ultima vreme. Să o luăm încet, să nu ne forțăm și să ne respectăm limitele unii altora.

4. Să fim blânzi cu noi înșine si cu ceilalți. 
Nu prea avem chef să ieșim din casa după ridicarea restricțiilor? Este posibil, iar motive ar putea fi multe. Poate nu ne simțim încă în siguranță, poate vrem să facem lucrurile gradual, poate avem nevoie de timp în plus să prelucrăm toata informația. ESTE ÎN REGULĂ. Poate asta experimentează și ceilalți. Poate e momentul să fim empatici, să ne punem în locul altora, să-i înțelegem și să le respectăm deciziile indiferent daca le înțelegem sau nu.

5. Să ne bucurăm de ceea ce avem în jur.
Cărți. Soare. Muzică. Vânt. Sănătate. Ploaie. Ceai. Câini. Filme. OAMENI. Atât. O expresie pe care o iubesc mai vreau să inserez. Bună să-ți fie inima! Bună și bucuroasă. Și dacă nu găsești nicium motive de fericire, cere ajutor! Nimic mai curajos decât să rogi pe cineva să umble cu tine de mână(prin viață) pentru o perioada. Nu suntem singuri, niciodată.

6. Să respectăm. 
Există ceva nobil în oamenii care respectă. Există ceva magic în oamenii cu cuvânt. De unde (cred eu) și una dintre cele mai frumoase expresii din limba noastră - pe cuvânt de onoare -, să învățăm respectul față de reguli, să învățăm grija față de ceilalți, să învățăm aprecierea de sine și de lumea înconjurătoare.

Comentarii

  1. M-am căsătorit cu dragul meu soț în ultimii 12 ani fără să rămân însărcinată, iar fibromul a fost problema. Am luat diferite medicamente prescrise, dar nu am putut să le vindec, dar soțul meu era atât de încrezător în mine și mă tot încuraja că într-o zi cineva mă va numi mamă. nu s-a odihnit căutând o soluție de la diferiți medici, tot ce au putut vedea a fost o intervenție chirurgicală și mi-a fost frică de asta, o prietenă din cabinetul meu mi-a prezentat doctorul DAWN ACUNA, ea a spus că Dawn acuna a ajutat-o ​​când avea tubul blocat și a ajutat-o ​​și ea. multe dintre prietenele ei să conceapă,
    I-am scris imediat pe Whatsapp, mi-a promis ca ma ajuta dupa ce i-am explicat totul, mi-a dat niste instructiuni care am facut totul perfect conform instructiunilor, la 3 saptamani dupa tot am fost la spital si doctorul mi-a confirmat sarcina in 1 saptamana dar chiar acum am copilul meu frumos.
    *Dacă vrei să tratezi infertilitatea.
    *Daca vrei sa ramai insarcinata rapid.
    *Dacă vrei să-ți întorci iubitul.
    *Dacă vrei o căsătorie pașnică.
    *Dacă doriți să tratați boala canceroasă.
    Și mulți alții îl contactează pe Dr dawn acuna pe Whatsapp:+2348032246310
    E-mail: dawnacuna314@gmail.com

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cancerul și viața sexuală

Se estimează că la nivel mondial, numărul supraviețuitorilor de cancer este de peste zece milioane și este în continuă creștere. Mulți dintre aceștia se vor confrunta cu modificări ale funcției sexuale în timpul fazei de tratament și / sau după vindecare. Intimitatea sexuală este o parte importantă a calității vieții iar cea mai frecventă modificare a funcției sexuale pentru supraviețuitorii de cancer include scăderea libidoului sau a interesului sexual, penetrare dureroasă (dispareunie) la femei sau disfuncție erectilă la bărbați. În ciuda acestor schimbări semnificative, există soluții care duc la reabilitarea vietii sexuale. Mulți factori pot fi asociați cu un risc crescut de apariție a diferențelor sexuale după tratamentul cancerului, cum ar fi zona și răspâ ndirea bolii, tratamentul recomandat și vârsta pacientului. Efectul tratamentului(adică, chimioterapie sau radioterapie) în funcționarea ovariană și erectilă, precum și simptomele psihologice subiacente ale depresi...

Copingul în cancerul de prostată

Conform Societății Americane de Cancer(2003) cancerul de prostată este acum principalul tip de cancer diagnosticat la bărbați și este a doua cauză principală a mortalității la bărbați. Mai mult, se preconizează că 1 din 10 bărbați va dezvolta cancer de prostată în timpul vieții sale, numărul fiind în creștere. Vestea bună este că șansele de supraviețuire sunt din ce în ce mai promițătoare. De exemplu, mai puțin de 20% dintre acești bărbați se preconizează că vor muri din cauza bolii iar 93% vor supraviețui cel puțin 5 ani post-diagnostic, fapt care arată cât este de importantă calitatea vieții pentru acest grup. Atât diagnosticul, cât și tratamentul cancerului de prostată sunt extrem de invazive, iar această boală generează depresie și anxietate pentru individul diagnosticat cu cancer de prostată dar și pentru familia lui. În plus, în urma tratamentului poate apărea incontinența și impotența. Din acest motiv, este necesară identificarea factorilor psihosociali care duc la îmbunătăți...

Istoria psiho-oncologiei

Începuturile psiho-oncologiei datează de la mijlocul anilor ‘70, când stigmatizarea care facea cuvântul „cancer” să nu fie discutabil a fost diminuată,    în sensul că diagnosticul începe să fie dezvăluit și sentimentele pacienților cu privire la boala lor încep a  fi explorate pentru prima dată. În orice caz, o a doua stigmă a contribuit la dezvoltarea târzie a interesului în dimensiunile psihologice ale cancerului: atitudinile negative atașate de bolile mintale și problemele psihologice, chiar și în contextul bolilor medicale. Este important să înțelegem aceste fundamente istorice pentru că acestea continuă să afecteze atitudinile și credințele contemporane despre cancer și comorbiditatea psihiatrică, precum și problemele psihosociale. În ultimul sfert al secolului trecut, psiho-oncologia a devenit o subspecialitate a oncologiei, cu propriul corp de cunoștințe care contribuie la îngrijirea pacientului. În noul mileniu, o bază semnificativă a literaturii, a...