Treceți la conținutul principal

Cum să devii un om mai puternic

Diferența dintre oamenii puternici și oamenii mai puțin puternici este atitudinea pe care aceștia o au față de viață în general. În continuare discutăm despre 5 dintre cele mai des întâlnite greșeli pe care le facem și de care, probabil, nici nu suntem conștienți.


1. Credințe nesănătoase despre propria persoană. Un monolog interior negativ este secretul unei vieți triste, trăite în rușine, neputință și suferință. Repetând mereu aceleași gânduri negative despre propria persoană, ajungem să ne identificăm cu spusele vocii din capul nostru, ruinându-ne stima de sine și acceptând cele mai urâte scenarii despre noi înșine. Suntem cel mai bun prieten al nostru. Relația cu noi înșine dă tonul tuturor relațiilor din viața noastră. Cu cât ne valorificăm mai mult pe noi înșine, cu atat scad șansele să ne trezim în relații disfuncționale, pentru că știm mereu ceea ce merităm și ceea ce ne dorim de la propria persoană și de la ceilalți.

2. Credințe nesănătoase despre alții. În momentul în care le oferim celor din jur prea multă putere asupra noastră, devenim slabi și predispuși să ne trezim în situații pe care nu le putem controla. Fie că avem dificultăți în legătură cu autoritatea și spunem DA oricărei sarcini venite din partea părintelui sau a șefului, fie că preluăm o atitudine submisivă în relațiile romantice sau în cele de prietenie,  putem ajunge în punctul în care nu mai știm cine suntem și ce merităm. Este important să reținem că nu trăim pentru a satisface nevoile altora. A satisface mereu nevoile altora nu ne face mai valoroși sau mai demni de iubit. Este necesar să menținem un echilibru între cât dăm și cât primim înapoi.



3. Credințe nesănătoase despre lume și viață. Mai țineți minte vorba aceea cu para mălăiață? Se întâmplă să asteptăm să primim binecuvântări fără să muncim pentru ele. Ne proiectăm succesul sau diferite reușite în concepte gen noroc/soartă/destin/Dumnezeu etc., fără să mișcăm un deget pentru a face o schimbare sau a munci pentru lucrul pe care ni-l dorim. Avem o atitudine pasivă și stăm în expectativă, poate-poate o să ne bată norocul la ușă. Dacă vrem să fim puternici, primul pas este să adoptăm obiceiuri sănătoase și să renunțăm la cele care nu ne ajută sau care ne fac rău. Este imperativ să ne asumăm responsabilitatea pentru acțiunile noastre, fie că suntem mândri de ele sau mai puțin mândri, fie că acestea rezultă într-un eșec sau o mare reușită. Suntem personajele principale ale propriilor noastre vieți, noi comandăm și noi executăm. Important este să ne canalizăm energia în direcții pozitive, care ne împlinesc și care ne fac bine nouă și celor din jur.

4.Managementul prost al emoțiilor.
Emoțiile, negative sau pozitive trebuie trăite, simțite și apoi rezolvate - dacă e cazul. Nu ne putem ascunde de emoțiile negative - ignorându-le, doar amânăm impactul pe care acestea le au asupra sănătății noastre psihice. Îmbrățișarea întregului spectru de emoții ne asigură o funcționare normală.


5.Schimbări majore, aici și acum. 
O bună prietenă de-a mea mi-a spus odată o povestioară care exemplifică perfect dorința de schimbare. Suntem nerăbdători, dorim să vedem rezultate aici și acum iar motivația ne scade cu fiecare impas întâlnit.
Să ne imaginăm că vrem să mâncăm un tort uriaș, sau orice altă mâncare care ne face cu ochiul. Singura modalitate(dezirabilă) prin care putem mânca tot tortul este să-l tăiem în bucăți. Ca să nu ne dăm peste cap glicemia, mâncăm o felie pe zi. Așa trebuie să privim și procesul de schimbare. Schimbarea presupune acțiuni gândite atent și o rutină sănătoasă. La fel ca și construitul unei case, trebuie să așezăm cărămidă peste cărămidă - degeaba pocnim din degete și așteptăm să apară casa ca printr-o minune. Schimbarea este un proces, nu o minune, ea necesită multă muncă, motivație și respectarea pașilor unui plan eficient.

Comentarii

  1. M-am căsătorit cu dragul meu soț în ultimii 12 ani fără să rămân însărcinată, iar fibromul a fost problema. Am luat diferite medicamente prescrise, dar nu am putut să le vindec, dar soțul meu era atât de încrezător în mine și mă tot încuraja că într-o zi cineva mă va numi mamă. nu s-a odihnit căutând o soluție de la diferiți medici, tot ce au putut vedea a fost o intervenție chirurgicală și mi-a fost frică de asta, o prietenă din cabinetul meu mi-a prezentat doctorul DAWN ACUNA, ea a spus că Dawn acuna a ajutat-o ​​când avea tubul blocat și a ajutat-o ​​și ea. multe dintre prietenele ei să conceapă,
    I-am scris imediat pe Whatsapp, mi-a promis ca ma ajuta dupa ce i-am explicat totul, mi-a dat niste instructiuni care am facut totul perfect conform instructiunilor, la 3 saptamani dupa tot am fost la spital si doctorul mi-a confirmat sarcina in 1 saptamana dar chiar acum am copilul meu frumos.
    *Dacă vrei să tratezi infertilitatea.
    *Daca vrei sa ramai insarcinata rapid.
    *Dacă vrei să-ți întorci iubitul.
    *Dacă vrei o căsătorie pașnică.
    *Dacă doriți să tratați boala canceroasă.
    Și mulți alții îl contactează pe Dr dawn acuna pe Whatsapp:+2348032246310
    E-mail: dawnacuna314@gmail.com

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Singurătate. Pandemie. Sărbători. Short horror story?

Suntem într-o pandemie(știu, deja sună obositor), vedem pe toate rețelele de socializare sfaturi și învățături despre cum să ne comportăm cu cei mici sau cu partenerul astfel încât timpul acesta petrecut exclusiv împreună să ne consolideze relația, nu să o deterioreze. Dar nu vom vorbi despre cupluri. Vreau să vorbim despre cei care nu sunt într-o relație. Despre cei care nu locuiesc cu familia sau cu prietenii. Despre cei care nu au colegi de apartament. Despre cei care din luna martie a acestui an, au explorat probabil teritorii până acum virgine ale singurătății. Despre cei care închid și deschid ușa singuri, care au pe uscătorul de vase un singur pahar de vin pus la scurs, o singură cană de cafea. O furculiță, o lingură, o farfurie. Evit să-i numesc oameni singuri, pentru că tindem să dăm singurătății în primul rând conotații negative, dar... Să vorbim despre cei singuri.  Nu cred că mai vine ca o surpriză pentru cineva, dar reiterez că suntem ființe sociale, deci avem nevoia f...

Cum să depășești frica de a iubi

Datele problemei:  Fie X o persoană cu o serie de relații romantice eșuate la activ. Relațiile par aproape trase la xerox. La o cafea cu prietenii, X spune: toți/toate-s la fel, nu mai vreau o relație în viața mea, nu merită să mă mai chinui pentru că oricum toate se încheie la fel .  Cerință: -să aflăm de ce relațiile lui X sunt asemanătoare ca dinamică și de ce se încheie în același fel  -să găsim modalități prin care să-l ajutăm pe X să iasă din acest cerc care-i definește viața sentimentală. Acum haideți să vedem unde vreau să ajung cu asta. De ce ne e frică de iubire? Influența negativă a societății  Luând în considerare felul în care ne este vândută dragostea în ultimele decade, nu este de mirare faptul că am îmbrăcat-o în stereotipuri și preconcepții. Pe lângă societatea aflată în continuă schimbare, faptul că am devenit aproape integral digitali nu ne ajută deloc să experimentăm iubirea într-un mod sănătos și natural. Iubirea azi, la cum ne este livrată de ci...

Speranța vs. așteptarea - capete ale aceluiași continuum?

Deşi în literatură întâlnim o gamă largă d e informaţii privind efectele aşteptărilor, nu este clar până la ce nivel putem asocia speranţele indivizilor cu aşteptarile lor. Până în momentul de faţă, nu ştim cu certitudine dacă aceste două constructe sunt separate( 3 ). În literatură, "speranța" a fost adesea gândită ca o așteptare idealistă. Cu toate acestea, clasificarea speranței drept un tip de așteptare este problematică. Deși atât speranțele cât și așteptările sunt cogniții orientate spre viitor, așteptările sunt distincte în măsura în care acestea sunt evaluarea bazată pe probabilitate a celor mai multe dintre cele mai probabile rezultate, în timp ce speranțele reprezintă o evaluare a celor mai de dorit - dar nu neapărat cele mai probabile - rezultate(2). Rolul factorilor cognitivi(adică așteptările) în învățare (de ex., Tolman & Honzik, 1931) și producerea unui comportament (Rotter, 1954) au fost mult timp recunoscute, dar impactul unor astfel de ...