Despre bucuria de a trăi

Haideți să punem sub lupă bucuria. Ce anume ne poate aduce bucurie?

BINEFACEREA. Vă amintiți cu câtă fericire și emoție despachetam cadouri când eram copii? Studiile arată că, pe măsură ce ne maturizăm, simțim același lucru atunci când dăruim. Cum adică suntem la fel de fericiți când dăm ca și atunci când primim? Probabil că ne hrănim cu fericirea celui căruia îi oferim. Probabil că este puțin egoism la mijloc, dar ce contează? Toată lumea câștigă. Winston Churchill spunea că 'We make a living by what we get. We make a life by what we give.' Pe principiul că dar din dar se face Rai, nu ne referim doar la bunurile materiale, ci la oferirea de timp, atenție, afecțiune. În momentul în care nu ne mai suntem centrul propriului Univers și ne îndreptăm atenția asupra celor din jurul nostru, vom observa că le putem întâmpina nevoile, fie că este vorba despre o încurajare, o plimbare prin parc, o îmbrățișare, sau o poveste în bucătărie până la 3 dimineața cu un prieten care trece printr-o despărțire.

UMORUL. Nu există un consens științific cu privire la ceea ce ne face să râdem, dar se crede că lobul frontal, care determină răspunsurile noastre emoționale, joacă un rol împreună cu sistemul limbic. Lobul frontal este împărțit în două jumătăți, stângă și dreaptă. Stânga este partea practică și ne explică dacă sunetele și imaginile pe care le experimentăm sunt o glumă sau nu. Partea dreaptă este jumătatea creativă și determină dacă găsim de fapt gluma sau situația amuzantă sau nu.
Totuși, nu lobul frontal stârnește râsul. Acest lucru depinde de sistemul limbic, situat sub cortexul cerebral. Sistemul limbic gestionează emoții de bază, cum ar fi frica, furia și plăcerea și, odată ce primește mesajul din lobul frontal că trebuie să râdem de ceva, trimite un alt mesaj care pune în mișcare procesul fizic al râsului. Ok, dar cine ar fi crezut că vizionarea serialului preferat te poate face mai sănătos? Surprinzător, se poate. Când râdem, sistemul nostru imunitar este consolidat. Ne crește producția de anticorpi și celule care combat boala. Într-un studiu din 1979 realizat la o universitate canadiană, concluziile profesorului Rod Martin au susținut o teorie conform căreia persoanele cu un puternic simț al umorului sunt mai puțin predispuse să devină anxioase sau deprimate. Râsul poate reduce și tensiunea arterială.

CUNOAȘTEREA este de fapt o nevoie esențială pentru bunăstarea psihologică. Învățarea ne poate ajuta să ne creștem încrederea de sine și sentimentul de autoeficiență. Poate fi și un mod de a ne conecta cu ceilalți. Ca ființe umane, avem o dorință naturală de a învăța și de a progresa. Există dovezi care sugerează că învățarea la adulți pare să aibă cel mai mare impact asupra stimei de sine și asupra autoeficacității atunci când învățarea satisface nevoile celui care învață și când elevul se află într-o etapă din viață când este pregătit și receptiv - adică se bucură să beneficieze de învățare. Studiile sugerează că efectele pozitive ale educației asupra fericirii și bunăstării se manifestă într-o varietate de direcții, duc la venituri mai mari, productivitate, comportamente mai sanogene, utilizarea serviciilor de sănătate în caz de nevoie, sănătate emoțională și sănătate fizică mai bune.

UITAREA. Uitarea și iertarea mai exact. Trăind în trecut și concentrându-ne pe fiecare eșec și întâmplare care ne-a făcut la un moment dat să suferim, uităm să ne bucurăm de prezent și nu ne canalizăm energia suficient asupra viitorului. Ne-am certat cu cel mai bun prieten? Nu-i nimic, poate avem nevoie de un moment de pauză, după care vom vorbi din nou. Am suferit pierderi emoționale? Este normal să suferim și este sănătos să trecem prin tot spectrul de emoții care vin la pachet - înseamnă că suntem funcționali. Dar există un moment în care trebuie să lăsăm în urmă evenimentul, ca să facem loc pentru viitoarele bucurii și binecuvântări pe care viața așteaptă să ni le ofere.

RITUALURILE. Viața este despre momente. Suntem atât de ancorați în realitate și atât de focusați asupra următorului pas, încât uităm să ne bucurăm de lucrurile mici de lângă noi - cum ar fi o ceașcă de ceai, mirosul de cafea, o baie cu spumă sau o carte bună. Avem nevoie de mici ritualuri, timp pentru noi, momente în care să punem telefoanele deoparte și să facem ceva doar pentru noi înșine. Fie că vorbim despre acțiuni mici, făcute acasă, sau stabilirea zilei de miercuri drept zi de film la cinema cu cel mai bun prieten, picnic în parc în fiecare sâmbătă - este necesar să ne asigurăm momente frumoase. Cum facem asta? Stăm și ne gândim ce activitate ne face cea mai mare plăcere, ce ne relaxează, ce anume ne ajută să ne deconectăm complet de la stresul cotidian. Apoi o aplicăm. Zilnic, săptămânal - de câte ori simțim nevoia :)

IUBIREA - fie că e iubire romantică, iubire pentru natură, iubire pentru animale, iubire pentru artă. Este necesar să o manifestăm. Să ne oprim din tot ce facem si să fim recunoscători pentru zâmbetul iubitului, pentru râsul unui copil care se joacă, pentru un tablou, o melodie, un copac cu frunze galbene. Iubirea este compusă din lucruri mici, iar emanând-o, o primim înapoi. Să nu ne fie frică să iubim. Să nu uităm să iubim și să nu uităm să arătăm că iubim. Gesturile mici scriu povești frumoase.

ATENȚIA. Când putem spune că am fost ultima dată ancorați în prezent? Să ne oprim din tot ce facem și să fim recunoscători pentru papucii de casă pufosi pe care îi purtăm, pentru mirosul lumânării parfumate din cameră, pentru soarele care ne luminează fața în drum spre o ședință importantă? Suntem atât de prinși în propriile gânduri, încât uităm să fim atenți la ceea ce se află în jurul nostru. Să ne bucurăm de o adiere de vânt într-o zi toridă, de aerul rece de munte, de luminițele de Crăciun care fac orașul să arate de poveste, de mirosul de scorțișoară din vinul fiert, de o mângâiere, de fericirea unui câine care primește o recompensă, de cuplul în vârstă care se ține de mână pe stradă. Haideți să deschidem ochii larg. Acesta este primul pas.