Treceți la conținutul principal

Frumusețea vulnerabilității emoționale

Ca și copii, niciun copac nu este prea înalt de cățărat, niciun animal nu este prea periculos de mângâiat, nicio ceartă nu durează mai mult de o zi și nicio greșeală nu rămâne neiertată. Avem curaj să ne facem prieteni noi oricând și oriunde, suntem curioși de oameni și vrem cât mai mulți în jurul nostru. Pericolul pare o invenție a părinților, suntem aproape invincibili. Ne e frică doar de întuneric și de posibilii monștri de sub pat. În rest, lumea e locul de joacă de la picioarele noastre.

Cum se instalează frica și cum ne pierdem curajul atunci când vine vorba de sentimente? Se întâmplă foarte des ca atunci când trăim o dezamagire, o trădare din partea cuiva drag sau pur și simplu când nevoile noastre emoționale nu sunt întâlnite - să înghețăm. Din dorința de a evita trăirile care vin la pachet cu evenimentul declanșator, ne construim ziduri(în psihologie le numim mecanisme defensive) ca să ne ferim de eventualitatea de a experimenta din nou acele sentimente. Pentru o mai bună înțelegere, putem să ne imaginăm o broască țestoasă care intră în carapace, sau un arici care își scoate țepii. Asocierea dintre deschiderea emoțională și suferință este atât de des întâlnită, încât ajungem să percepem vulnerabilitatea drept slăbiciune. Nu poți fi rănit dacă te protejezi cu orice preț, nu-i așa?

Relația dintre vulnerabilitatea emoțională, stima de sine și frică. 

A fi vulnerabil emoțional presupune curaj și acceptarea că, uneori, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Relațiile se încheie, oamenii greșesc sau pleacă, însă, la sfârșitul zilei suntem aceiași indivizi valoroși, capabili și demni de iubit.
Vulnerabilitatea emoțională înseamnă să cauți cu inima deschisă noi provocări, să ai curajul să lași oamenii să te cunoască, să cunoști oamenii la rândul tău. Să nu adopți rolul de victimă în urma unui eșec emoțional, să conștientizezi că oamenii sunt imperfecți, deci greșesc.
Vulnerabilitatea emoțională sănătoasă înseamnă însă și să ai suficientă stimă de sine și luciditate astfel încât să nu te lași manipulat de către ceilalți. Relațiile sunt matematică, la sfârșitul zilei, când faci calculul, este dezirabil să primești cât oferi.

Vulnerabilitatea este deschidere, nu slăbiciune. Stând înconjurat de ziduri și trăind cu frică îți reduci semnificativ șansele să fii fericit. Prea multă autoprotecție te împiedică să experimentezi viața și relațiile interumane la potențialul maxim. Te privează de experiențe, de învățături și până la urmă de amintiri. Suntem ființe sociale, avem nevoie de oameni în jurul nostru, avem nevoie să simțim sentimentul de apartenență, sentimentul de a fi înțeles, afecțiune și suport.

Este important să înveți din propriile greșeli și să te străduiești mereu să crești, să evoluezi. Cu toate acestea, este la fel de important să înveți și să-ți stabilești limitele. Cât de des și de repede ești dispus să ierți greșeala altcuiva, sau chiar un comportament cu adevărat rău? Zidurile pe care le construim în jurul nostru creează un spațiu sigur în care ne putem ascunde rapid, dar blochează fluxul de energie și de iubire în ambele direcții. Este ușor să ajungi captiv în propriile mecanisme defensive, incapabil să oferi sau să primești emoții, fie că-s negative sau pozitive, iar în acest fel oamenii ajung să se simtă izolați și singuri.

Cei care se tem de vulnerabilitatea emoțională devin adesea „distanți”, folosind metode bine conturate pentru a-i menține pe ceilalți la o distanță confortabilă. Unii se îngroapă intenționat în muncă, școală sau alte activități. Unii dispar pur și simplu la primul semn că o relație devine prea serioasă. Alții aleg un joc elaborat de du-te-vino, atrăgând un potențial partener doar pentru a se îndepărta emoțional atunci când cealaltă persoană se apropie prea mult, și tot așa. Această tehnică este speficică persoanelor cu atașament evitant, însă despre atașamente vom vorbi într-un alt articol.

Ce este important să reținem? Vulnerabilitatea și slăbiciunea sunt două constructe total diferite, iar primul pas spre normalitate presupune conștientizarea situației în care ne aflăm, idenficarea pattern-urilor pe care le avem și a mecanismelor de protecție pe care le utilizăm. Este necesară conceperea unui plan cu ajutorul căruia să ne eliberăm pentru a experimenta viața într-o manieră sănătoasă și care să ne împlinească din toate punctele de vedere.
A fi vulnerabil înseamnă a fi cald, a fi deschis și a fi curios, a fi uman. Ce poate fi mai frumos decât să ai curajul să trăiești tot spectrul de emoții, să te simți viu, important pentru ceilalți și mulțumit că trăiești viața la potențial maxim?

Comentarii

  1. M-am căsătorit cu dragul meu soț în ultimii 12 ani fără să rămân însărcinată, iar fibromul a fost problema. Am luat diferite medicamente prescrise, dar nu am putut să le vindec, dar soțul meu era atât de încrezător în mine și mă tot încuraja că într-o zi cineva mă va numi mamă. nu s-a odihnit căutând o soluție de la diferiți medici, tot ce au putut vedea a fost o intervenție chirurgicală și mi-a fost frică de asta, o prietenă din cabinetul meu mi-a prezentat doctorul DAWN ACUNA, ea a spus că Dawn acuna a ajutat-o ​​când avea tubul blocat și a ajutat-o ​​și ea. multe dintre prietenele ei să conceapă,
    I-am scris imediat pe Whatsapp, mi-a promis ca ma ajuta dupa ce i-am explicat totul, mi-a dat niste instructiuni care am facut totul perfect conform instructiunilor, la 3 saptamani dupa tot am fost la spital si doctorul mi-a confirmat sarcina in 1 saptamana dar chiar acum am copilul meu frumos.
    *Dacă vrei să tratezi infertilitatea.
    *Daca vrei sa ramai insarcinata rapid.
    *Dacă vrei să-ți întorci iubitul.
    *Dacă vrei o căsătorie pașnică.
    *Dacă doriți să tratați boala canceroasă.
    Și mulți alții îl contactează pe Dr dawn acuna pe Whatsapp:+2348032246310
    E-mail: dawnacuna314@gmail.com

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Singurătate. Pandemie. Sărbători. Short horror story?

Suntem într-o pandemie(știu, deja sună obositor), vedem pe toate rețelele de socializare sfaturi și învățături despre cum să ne comportăm cu cei mici sau cu partenerul astfel încât timpul acesta petrecut exclusiv împreună să ne consolideze relația, nu să o deterioreze. Dar nu vom vorbi despre cupluri. Vreau să vorbim despre cei care nu sunt într-o relație. Despre cei care nu locuiesc cu familia sau cu prietenii. Despre cei care nu au colegi de apartament. Despre cei care din luna martie a acestui an, au explorat probabil teritorii până acum virgine ale singurătății. Despre cei care închid și deschid ușa singuri, care au pe uscătorul de vase un singur pahar de vin pus la scurs, o singură cană de cafea. O furculiță, o lingură, o farfurie. Evit să-i numesc oameni singuri, pentru că tindem să dăm singurătății în primul rând conotații negative, dar... Să vorbim despre cei singuri.  Nu cred că mai vine ca o surpriză pentru cineva, dar reiterez că suntem ființe sociale, deci avem nevoia f...

Cum să depășești frica de a iubi

Datele problemei:  Fie X o persoană cu o serie de relații romantice eșuate la activ. Relațiile par aproape trase la xerox. La o cafea cu prietenii, X spune: toți/toate-s la fel, nu mai vreau o relație în viața mea, nu merită să mă mai chinui pentru că oricum toate se încheie la fel .  Cerință: -să aflăm de ce relațiile lui X sunt asemanătoare ca dinamică și de ce se încheie în același fel  -să găsim modalități prin care să-l ajutăm pe X să iasă din acest cerc care-i definește viața sentimentală. Acum haideți să vedem unde vreau să ajung cu asta. De ce ne e frică de iubire? Influența negativă a societății  Luând în considerare felul în care ne este vândută dragostea în ultimele decade, nu este de mirare faptul că am îmbrăcat-o în stereotipuri și preconcepții. Pe lângă societatea aflată în continuă schimbare, faptul că am devenit aproape integral digitali nu ne ajută deloc să experimentăm iubirea într-un mod sănătos și natural. Iubirea azi, la cum ne este livrată de ci...

Speranța vs. așteptarea - capete ale aceluiași continuum?

Deşi în literatură întâlnim o gamă largă d e informaţii privind efectele aşteptărilor, nu este clar până la ce nivel putem asocia speranţele indivizilor cu aşteptarile lor. Până în momentul de faţă, nu ştim cu certitudine dacă aceste două constructe sunt separate( 3 ). În literatură, "speranța" a fost adesea gândită ca o așteptare idealistă. Cu toate acestea, clasificarea speranței drept un tip de așteptare este problematică. Deși atât speranțele cât și așteptările sunt cogniții orientate spre viitor, așteptările sunt distincte în măsura în care acestea sunt evaluarea bazată pe probabilitate a celor mai multe dintre cele mai probabile rezultate, în timp ce speranțele reprezintă o evaluare a celor mai de dorit - dar nu neapărat cele mai probabile - rezultate(2). Rolul factorilor cognitivi(adică așteptările) în învățare (de ex., Tolman & Honzik, 1931) și producerea unui comportament (Rotter, 1954) au fost mult timp recunoscute, dar impactul unor astfel de ...