Frumusețea vulnerabilității emoționale

Ca și copii, niciun copac nu este prea înalt de cățărat, niciun animal nu este prea periculos de mângâiat, nicio ceartă nu durează mai mult de o zi și nicio greșeală nu rămâne neiertată. Avem curaj să ne facem prieteni noi oricând și oriunde, suntem curioși de oameni și vrem cât mai mulți în jurul nostru. Pericolul pare o invenție a părinților, suntem aproape invincibili. Ne e frică doar de întuneric și de posibilii monștri de sub pat. În rest, lumea e locul de joacă de la picioarele noastre.

Cum se instalează frica și cum ne pierdem curajul atunci când vine vorba de sentimente? Se întâmplă foarte des ca atunci când trăim o dezamagire, o trădare din partea cuiva drag sau pur și simplu când nevoile noastre emoționale nu sunt întâlnite - să înghețăm. Din dorința de a evita trăirile care vin la pachet cu evenimentul declanșator, ne construim ziduri(în psihologie le numim mecanisme defensive) ca să ne ferim de eventualitatea de a experimenta din nou acele sentimente. Pentru o mai bună înțelegere, putem să ne imaginăm o broască țestoasă care intră în carapace, sau un arici care își scoate țepii. Asocierea dintre deschiderea emoțională și suferință este atât de des întâlnită, încât ajungem să percepem vulnerabilitatea drept slăbiciune. Nu poți fi rănit dacă te protejezi cu orice preț, nu-i așa?

Relația dintre vulnerabilitatea emoțională, stima de sine și frică. 

A fi vulnerabil emoțional presupune curaj și acceptarea că, uneori, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Relațiile se încheie, oamenii greșesc sau pleacă, însă, la sfârșitul zilei suntem aceiași indivizi valoroși, capabili și demni de iubit.
Vulnerabilitatea emoțională înseamnă să cauți cu inima deschisă noi provocări, să ai curajul să lași oamenii să te cunoască, să cunoști oamenii la rândul tău. Să nu adopți rolul de victimă în urma unui eșec emoțional, să conștientizezi că oamenii sunt imperfecți, deci greșesc.
Vulnerabilitatea emoțională sănătoasă înseamnă însă și să ai suficientă stimă de sine și luciditate astfel încât să nu te lași manipulat de către ceilalți. Relațiile sunt matematică, la sfârșitul zilei, când faci calculul, este dezirabil să primești cât oferi.

Vulnerabilitatea este deschidere, nu slăbiciune. Stând înconjurat de ziduri și trăind cu frică îți reduci semnificativ șansele să fii fericit. Prea multă autoprotecție te împiedică să experimentezi viața și relațiile interumane la potențialul maxim. Te privează de experiențe, de învățături și până la urmă de amintiri. Suntem ființe sociale, avem nevoie de oameni în jurul nostru, avem nevoie să simțim sentimentul de apartenență, sentimentul de a fi înțeles, afecțiune și suport.

Este important să înveți din propriile greșeli și să te străduiești mereu să crești, să evoluezi. Cu toate acestea, este la fel de important să înveți și să-ți stabilești limitele. Cât de des și de repede ești dispus să ierți greșeala altcuiva, sau chiar un comportament cu adevărat rău? Zidurile pe care le construim în jurul nostru creează un spațiu sigur în care ne putem ascunde rapid, dar blochează fluxul de energie și de iubire în ambele direcții. Este ușor să ajungi captiv în propriile mecanisme defensive, incapabil să oferi sau să primești emoții, fie că-s negative sau pozitive, iar în acest fel oamenii ajung să se simtă izolați și singuri.

Cei care se tem de vulnerabilitatea emoțională devin adesea „distanți”, folosind metode bine conturate pentru a-i menține pe ceilalți la o distanță confortabilă. Unii se îngroapă intenționat în muncă, școală sau alte activități. Unii dispar pur și simplu la primul semn că o relație devine prea serioasă. Alții aleg un joc elaborat de du-te-vino, atrăgând un potențial partener doar pentru a se îndepărta emoțional atunci când cealaltă persoană se apropie prea mult, și tot așa. Această tehnică este speficică persoanelor cu atașament evitant, însă despre atașamente vom vorbi într-un alt articol.

Ce este important să reținem? Vulnerabilitatea și slăbiciunea sunt două constructe total diferite, iar primul pas spre normalitate presupune conștientizarea situației în care ne aflăm, idenficarea pattern-urilor pe care le avem și a mecanismelor de protecție pe care le utilizăm. Este necesară conceperea unui plan cu ajutorul căruia să ne eliberăm pentru a experimenta viața într-o manieră sănătoasă și care să ne împlinească din toate punctele de vedere.
A fi vulnerabil înseamnă a fi cald, a fi deschis și a fi curios, a fi uman. Ce poate fi mai frumos decât să ai curajul să trăiești tot spectrul de emoții, să te simți viu, important pentru ceilalți și mulțumit că trăiești viața la potențial maxim?