Spune-mi cum îți vorbești, ca să-ți spun cum te simți

Cu toții avem o voce critică în cap - care uneori e folositoare, pentru că ne ambiționează să trecem peste frici, să ducem la bun sfârșit un proiect sau să scriem mesajul acela pe care îl evităm de o săptămână. Ce se întâmplă însă atunci când auzim mereu acea voce critică și nimic altceva? Ce se întâmplă când monologul nostru interior este atât de punitiv încât ne demoralizează, ne întristează și ne face să devenim mici-mici și fără pic de încredere în noi?

Monologul interior negativ în exces poate produce daune și nouă, și celor din jurul nostru. Nivelul de stres la care putem ajunge din cauza gândurilor urâte repetate constant în mintea noastră este îngrijorător. Cum ne afectează mai exact vorbitul urât cu noi înșine emoțiile, gândurile și relațiile cu apropiații?

Cum sună monologul interior negativ? De la Nu cred că mă descurc să fac asta la Nu sunt bun de nimic la Merit să mă simt așa(rău). Creierul nostru este ca un burete, absoarbe și păstrează informații și acționează în consecință.

•  Dacă repetăm în mod constant că nu suntem buni la ceva, vom ajunge să credem cu tărie acest lucru, iar asta ne va opri să mai încercăm să facem acel comportament.
•  Dacă repetăm în mod constant că nu suntem buni de nimic, creierul nostru va funcționa în concordanță cu aceste gânduri și ne va fi greu să ne bucurăm de realizări, vom ajunge să fim orbiți, astfel încât nu vom mai fi conștienți de calitățile noastre. 

O conversație cu noi înșine bazată pe gânduri negative duce la gândire de tip alb-negru, catastrofare, la blamare, la stres continuu - toate acestea afectându-ne funcționarea normală. Stima de sine scade, autoeficacitatea scade, vom ajunge să fim temători, anxioși, stresați și într-o continuă stare de activare emoțională/cognitivă iar relațiile cu cei din jur vor fi alterate.

Care sunt consecințele unui monolog interior negativ?
Depresia. Numeroase studii demonstrează că repetarea în timp a gândurilor negative despre propria persoană este corelată cu depresia.
Anxietatea. Repetarea excesivă a expresiilor de tipul nu mă descurc este corelată cu anxietatea, deoarece individului ajunge să-i fie frică să se angreneze în activități.
Stima de sine. Faptul că un individ are pe repeat în minte că merită să se simtă așa(rău) poatea avea ca și consecință diminuarea stimei de sine, acceptarea de comportamente punitive din partea celor din jur, lipsa de grijă față de propria persoană, etc.
Relațiile cu ceilalți. Încercând mereu să ne explicăm cât suntem de nevaloroși și cum nu știm sau nu merităm nimic, putem ajunge să ne erodăm relațiile cu cei din jur, posibile consecințe fiind diminuarea încrederii în ceilalți, apariția lipsei de interes, sentimentul de neadecvare, tendința de alienare.

Cum putem opri monologul negativ? 
În primul rând, prin e x e r c i ț i u. Poate nu ne va ieși din prima, dat fiind că suntem obișnuiți să ne spunem lucruri urâte, dar exercițiul este mama învățăturii. Este simplu, pentru fiecare gând negativ, ne gândim la ceva pozitiv ex: sunt varză la matematică, dar mă pricep la desen. După un timp, atacăm direct gândurile negative ex: sunt varză la matematică - dar pot oricând folosi un calculator și oricum valoarea mea ca om nu e dată de cât de repede calculez. 

• Conștientizarea gândirii negative. Pentru a rezolva o problemă, este necesar să fim conștienți când apare problema. Să fim atenți mereu la vocea din capul nostru. 
• Ne gândim la noi înșine ca la un prieten. Pentru asta e necesar să ne adresăm doar o întrebare: i-aș vorbi celui mai bun prieten al meu cum îmi vorbesc mie însumi?
• Evităm catastrofarea. Nu mori dacă iei o notă mică. Nu mori dacă nu trimiți rapoartele azi. Nu este sfârșitul lumii dacă ai lovit mașina. Da, este indezirabil, regretabil, trist, stresant, dar nu este groaznic, sfârșitul lumii, nu moare nimeni. Este necesar să transformăm negativul în neutru. De asemenea, este necesar să punem etichete corecte. Nu se moare dacă uiți să cumperi lapte sau dacă nu îți găsesti cheile fix în momentul acesta. 
• Înlocuim răul cu binele. De fiecare dată când ne gândim la ceva urât despre noi, ne concentrăm să venim cu un gând bun, ne gândim la o calitate pe care o avem ex: îmi stă bine părul azi - sau inventăm una pe care vrem să o dobândim, ex: vreau să fiu mai atent cu cei din jur - in fiecare zi sun un apropiat. 
• Spunem gândul cu voce tare. Dacă nu este nimeni în jurul nostru, doar faptul că spunem cu voce tare gândul negativ ne poate face să realizăm cât de nerealistic și răutăcios este. Dacă este cineva în jurul nostru, rostirea gândului negativ ne poate aduce clarificare și suport din partea celuilalt. 

Din nefericire suntem atât de concentrați pe probleme încât uităm că prin definiție problema vine la pachet cu soluții - mai ușoare, mai grele, pentru toate gusturile. Monologul interior negativ dăunează, ne face triști, stresați sau chiar depresivi și anxioși. Să fim atenți la criticul din capul nostru și să-l facem noi mic-mic, nu invers. 

*Fotografii realizate de Răzvan Cosmin.