Cancerul și anxietatea

Ce este anxietatea?

Asociația Americană de Psihologie (APA) definește anxietatea drept „o emoție caracterizată prin sentimente de tensiune, îngrijorare și schimbări fizice precum tensiunea arterială crescută”. Cunoașterea diferenței dintre sentimentele normale de anxietate și o tulburare de anxietate care necesită îngrijiri medicale poate ajuta o persoană să identifice și să trateze afecțiunea.

Anxietatea este atunci când suntem în parc și ne gândim că un străin va sări din spatele unui tufiș sau se va apropia de noi și ne va face rău. Această anxietate nu este rezultatul unei amenințări cunoscute sau specifice. Mai degrabă provine din interpretarea pe care mintea noastră o dă pericolelor posibile care pot apărea imediat.

Anxietatea este adesea însoțită de multe senzații somatice (fizice) neplăcute. Unele dintre cele mai frecvente simptome fizice de anxietate includ:

• Dureri de cap
• Durere și tensiune musculară
• Tulburări de somn
• Dureri în piept
• Țiuit în urechi
• Transpirație excesivă
• Agitație și tremor
• Frisoane reci sau bufeuri
• Puls accelerat
• Amorțeală sau furnicături
• Depersonalizare și derealizare
• Dureri de stomac sau greață
• Frica de a înnebuni
• Amețeli sau senzație de leșin

Ce este frica?

Frica este un răspuns emoțional la o amenințare cunoscută sau certă. Dacă mergi pe o stradă întunecată, de exemplu, și cineva te amenință cu o armă și îți spune: „Acesta este un jaf”, atunci probabil că vei experimenta un răspuns de teamă. Pericolul este real, definit și imediat. Există un obiect clar care justifică prezența fricii. În alte cuvinte, frica este un răspuns sănătos în prezența unui pericol real, pe când anxietatea este un răspuns nesănătos la un pericol imaginar. 

Anxietatea  are o intensitate și o cronicitate nocivă care afectează starea de spirit a pacientului, relațiile cu familia și prietenii și nu servește niciodată drept rezolvare a problemelor. Senzorul de pericol este conceptualizat ca fiind setat prea sensibil, ceea ce duce la false alarme și anxietate inutilă. De exemplu, un pacient anxios care se teme de reapariția cancerului poate cheltui sume considerabile din cauza îngrijorării nejustificate. Senzațiile fizice minore sunt amplificate cognitiv și percepute greșit ca fiind un semn de cancer, fapt care provoacă îngrijorare și anxietate. O persoană care este copleșită de anxietate are un sentiment redus de autoeficiență în rezolvarea problemelor și majorează impactul posibilelor amenințări. Paradoxul este că hipervigilența este puțin probabil să producă rezultate mai bune decât vigilența rațională prin supraveghere medicală. 

Terapia cognitivă

Terapia cognitivă se bazează pe principiul că nu o situație are ca rezultat o emoție, ci emoția este dată mai degrabă de gândirea automată precedentă. Percepția unei persoane asupra unei situații duce la un răspuns emoțional sau comportamental. De exemplu, o persoană supusă unei tomografii computerizate poate gândi în felul următor „știu că durerea este cancer” și se va simți neliniștită. Alta s-ar putea gândi: „Mă bucur că voi avea în sfârșit o explicație pentru durere” și va simți alinare. Gândurile inadaptative legate de cancer sunt asociate cu anxietatea și  reflectă prejudecăți, cum ar fi gândirea de tip „totul sau nimic”, suprageneralizarea și catastrofarea. Specialiștii din domeniul sănătății se concentrează pe promovarea autoreglării si adaptarea de cogniții mai rezonabile, mai realiste, eliminând gândirea catastrofală. 

Bibliografie orientativă:
https://www.medicalnewstoday.com/articles/323454.php
https://www.verywellmind.com/fear-and-anxiety-differences-and-similarities-2584399
Tomer T. Levin and Yesne Alici, Psycho-Oncology, 2nd ed. (New York:Oxford University Press, 2010), 324.